SEMNIFICAȚIA MULȚUMIRII LUI ALLAH!!!

SEMNIFICAȚIA MULȚUMIRII LUI ALLAH!!!

Alhamdulillahi Rabbil ‘Alamin wa salaatu wa salaamu ala Rasulillah!

Care sunt cele mai bune moduri în care un Musulman poate să-i mulțumească lui Allah pentru toate binecuvântările pe care i le-a dat. Ce înseamnă cu adevărat să fii mulțumitor lui Allah?

În primul rând:

Mulțumirea sau recunoștința înseamnă bunătate reciprocă și laudarea celui care a făcut lucruri bune. Cel care merită cel mai mult mulțumiri și laudă din partea oamenilor este Allah Subhanahu wa ta’ala, datorită marilor favoruri și binecuvântări pe care le-a acordat robilor Săi atât din punct de vedere spiritual, cât și din punct de vedere lumesc. Allah ne-a poruncit să-i mulțumim pentru acele binecuvântări și să nu le negăm. Allah ne spune:

Pomeniţi-Mă pe Mine (prin Rugaciune si glorificare) şi o să-Mi aduc aminte de voi! Şi să-Mi fiţi mulţumitori (pentru favorurile Mele asupra voastră care nu pot fi numărate), şi să nu fiţi fără credinţă (nemultumiţori) faţă de Mine!” [2:152] 

În al doilea rând:

Cei mai buni care au ascultat de această poruncă și au mulțumit Domnului lor până când au meritat să fie descriși ca shaakir și shakoor (mulțumitori) sunt Profeții și Mesagerii (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra lor).

Allah ne spune:

Avraam a fost un călăuzitor supus lui Allah (Allah il descrie ca o intreaga Ummah-un lider cu cele mai bune calitati), dreptcredincios (Haneef- care-L adora numai pe Allah Singur), şi nu a fost dintre Al-Mushrikoon (politeişti, idolatri, necredinciosi in Unicitatea lui Allah, si cei care Ii fac parteneri/asociati lui Allah); El a fost mulţumitor faţă de binefacerile Lui şi El (Allah) l-a ales şi l-a călăuzit pe drum drept (Monoteismul Islamic).” [16:120, 121]

În al treilea rând:

Allah a menționat câteva dintre binecuvântările pe care El le-a acordat robilor  Săi și le-a poruncit să fie recunoscători pentru ele și ne-a spus că puțini dintre robii Săi Îi sunt mulțumitori:

Allah spune:

O, voi cei care credeţi (In Unicitatea lui Allah- Monoteismul Islamic)! Mâncaţi din bunătăţile pe care vi le-am dăruit şi mulţumiţi lui Allah dacă numai pe El voi Îl adoraţi! [2:172] 

Noi v-am dat vouă putere pe acest pământ şi v-am dat pe el cele de trebuinţă pentru trai, dar numai puţini dintre voi aduceţi mulţumire.”[7:10] 

Şi printre semnele Sale sunt [acela că El] trimite vânturile de bine vestitoare, pentru ca să vă facă să gustaţi din îndurarea Sa şi pentru ca să plutească la porunca Sa corăbiile, pentru ca să căutaţi harul Său. Poate că voi veţi fi mulţumitori!” [30:46] 

Apoi Allah ne-a binecuvântat și ne-a iertat neajunsurile noastre in a-i mulțumi pentru aceste binecuvântări. El  ne spune:

Şi de aţi [vrea să] socotiţi binefacerile lui Allah, voi nu veţi izbuti să le număraţi. Allah este Iertător, Îndurător [Ghafur, Rahim].” [16:18] 

Musulmanul întotdeauna  Îl roagă pe Domnul său să-l ajute să-i mulțumească Lui, pentru că dacă nu ar fi fost ajutorul lui Allah pentru slujitorul Său, el nu ar fi putut să-i mulțumească. De aceea este prescris în Saheeh Sunnah (învățăturile profetice autentice) să ceară ajutor de la Allah pentru a-l ajuta să fie mulțumitor lui Allah.

A fost relatat de la Muadad ibn Jabal că Trimisul lui Allah (sall Allahu aleihi wa sallam) i-a luat mâna și i-a spus: „O Muadad, [jur] pe Allah, te iubesc, pe Allah, te iubesc.” Apoi el (sall Allahu aleihi wa sallam) a spus:”Te sfătuiesc, O Muadad, niciodată să nu incetezi să spui la sfarsitul fiecarei Rugăciuni (inainte de salam): Allahumma a‘inni ‘ala dhikrika wa shukrika wa husni ‘ibaadatika (O, Allah ajuta-mă  să Te pomenesc, sa-Ti mulțumesc și să Te ador/venerez în cel mai bun mod). [Relatat de Abu Dawood si al-Nasaa’i . 

Recunoștința pentru binecuvântări este cauza înmulţirii  lor, așa cum ne spune Allah:

“Şi (aminteste-ti) când Domnul vostru a vestit:„Dacă veţi fi mulţumitori, vă voi înmulţi [binefacerile Mele], iar de veţi fi nemulţumitori, pedeapsa Mea va fi aspră!” [14:7] 

În al patrulea rând:

Cum poate o persoană să-i mulțumească Domnului Său pentru marile Sale binecuvântări? Recunoștința lui trebuie să îndeplinească toate condițiile necesare, care sunt recunoștința inimii, recunoștința limbii și recunoștința facultăților fizice.

Ibn al-Qayyim (Allah să aibă milă de el) a spus:
Recunoștința poate fi în inimă, în supunere și umilință; pe limbă, în laudă și recunoaștere; și în facultățile fizice, prin ascultare și supunere.

[Madaarij al-Saalikeen (2/246)] 

Explicatia detaliată: 

1. Recunoștința inimii: ceea ce se înțelege este că inima simte valoarea binecuvântărilor pe care Allah le-a acordat slujitorului Său și recunoaște pe deplin că cel care a acordat aceste mari binecuvântări este numai Allah, fără niciun partener sau asociat. Allah spune:

 “Voi nu aveţi binefacere decât de la Allah (toate binecuvântările  și lucrurile bune pe care le aveți, sunt de la Allah).” [16:53]. 

Această confirmare nu este mustahabb (recomandată), ci este obligatorie!!! Cine atribuie aceste binecuvântări altcuiva decât Allah nu a crezut ( a comis necredintă).

Shaykh ‘Abd al-Rahman al-Sa’di (rhA) a spus:
Ceea ce ar trebui să facă omul este să atribuie binecuvântările lui Allah și să le recunoască pe deplin. Astfel el va atinge Tawheed-ul complet. Oricine neagă binecuvântările lui Allah în inima sau pe limba lui, este un kafir (necredincios) și nu are nimic de-a face cu islamul.

Oricine afirmă în inima lui că toate binecuvântările vin numai de la Allah, dar uneori, le atribuie verbal lui Allah și uneori și le  atribuie lui sau acțiunilor sale sau eforturilor altcuiva – așa cum se întâmplă pe buzele multor oameni – acesta este ceva ce necesită Tawbah (căintă) și nu trebuie să atribuie binecuvântarile  nimănui decât Creatorului său și trebuie să se străduiască să facă acest lucru pentru că, credința și Tawheed-ul nu pot fi obținute decât prin atribuirea de binecuvântări lui Allah (Singur).
Recunoștința care este capul credinței se bazează pe trei stâlpi: recunoașterea inimii  față de toate binecuvântările pe care Allah i le-a acordat lui și celorlalți și să vorbească despre ele, lăudându-L pe Allah pentru ele, și să le folosească pentru a se supune Celui care a dăruit binecuvântările și să-L adore pe El.

[Al-Qawl al-Sadeed fi Maqaasid al-Tawheed (p. 140)] 

Allah spune, descriind situația celui care neagă atribuirea binecuvântărilor lui Allah:

Ei recunosc binefacerea lui Allah şi apoi o tăgăduiesc (adorând pe altii alaturi de Allah), iar cei mai mulţi dintre ei sunt nerecredincioși  (negându-l pe Profetul Muhammad sall Allahu aleihi wa sallam).” [16:83]. 

Ibn Katheer (rahimahullah) a spus:”.. ei recunosc că Allah este Acela care le acordă acest lucru și El este Cel care le daruieste aceste favoruri, și cu toate acestea ei Îl neagă, și se închină  altora alaturi de El și le atribuie victoria și proviziile altora decât Lui.”

[Tafseer Ibn Katheer (4/592).]

2. În ceea ce privește recunoștința limbii, înseamnă a recunoaște verbal – după ce crede în inimă – că Cel care acordă binecuvântarea este într-adevăr Allah, păstrându- și limba ocupată cu lauda lui Allah, glorificat fie El.

Allah spune, explicând binecuvântările Sale asupra robului său Muhammad (sall Allahu aleihi wa sallam): „Nu te-a găsit pe tine sărman şi te-a făcut bogat (de sine stătător și cu mulțumire de sine)?” [93: 8]. Apoi El i-a reamintit în schimb:”Și proclamă harul Domnului tău (adică Profetia și toate celelalte haruri)” [al-Duha 93:11].

Ibn Katheer (rahimahullah) a spus:
„..adică, asa cum erai sărac și in nevoie, atunci Allah te-a făcut bogat și independent de mijloace, atunci vorbește despre binecuvântarea lui Allah care ți-a fost dată.”

[Tafseer Ibn Katheer (8/427).] 

A fost relatat că Anas ibn Malik a spus: Mesagerul lui Allah (sall Allahu aleihi wa sallam) a spus:”Allah este mulțumit de o persoană care mănâncă niște mâncare și apoi Îl laudă pe El pentru ea, sau care bea ceva și apoi Îl laudă pe El pentru ea.”  [relatat de Muslim]

Abu’l-‘Abbas al-Qurtubi (rahimahullah) a spus: 

Lăudare aici înseamnă recunoștință și am văzut mai sus că lauda poate lua locul recunoștinței, dar recunoștința nu poate lua locul laudelor. Acest lucru indică faptul că recunoștința pentru binecuvântări – chiar dacă acestea sunt puține – este un mijloc de a atinge plăcerea lui Allah Subhanahu wa ta’ala, care este cea mai nobilă situație a oamenilor Paradisului.

Când oamenii Paradisului vor spune:”Tu ne-ai dat ceea ce n-ai dat nimănui dintre creațiile Tale„, Allah le va spune: „Să nu vă dau ceva mai bun decât asta?” Ei vor spune: „Ce este aceasta? Nu ne-ai luminat chipurile și ne-ai admis în Paradis și ne-ai salvat de Iad? „El va spune:”Vă voi dărui plăcerea/mulțumirea Mea și niciodată  nu  Mă voi mai supăra pe voi după aceea„.

Recunoștința  este un mijloc de a obtine acea mare onoare pentru ca implică recunoasterea Celui Mai Daruitor al binecuvantarilor si recunoasterea Lui Singur ca [si] Creator al acelor binecuvantari si Cel care le-a făcut să ajungă la destinatarul binecuvantarilor,  ca o onoare si favoare din partea Lui și [faptul] că destinatarul binecuvântării este sărac și are nevoie de aceste binecuvântari. Aceasta este o recunoaștere a drepturilor lui Allah și a datoriei și a nevoii slujitorului (de aceste binecuvântari) . Așa că Allah a făcut ca răsplata pentru această  recunostere să fie această mare onoare.

[Al-Mufhim lima ashkala min Talkhees Kitaab Muslim (7/60, 61).] 

De aceea, unii dintre salaf (predecesorii cei drepți) au spus: Oricine ascunde o binecuvântare, a negat-o, dar oricine o manifestă și o răspândește, a mulțumit pentru ea.

Ibn al-Qayyim a spus, comentând:
Aceasta se bazează pe cuvintele: „Când Allah dăruieste o binecuvântare unei persoane, El iubește ca efectul binecuvântării Sale să fie văzut pe robul Său”.

[Madaarij al-Saalikeen (2/246).] 

A fost relatat de la‘Umar ibn ‘Abd al-‘Azeez (rahimahullah) ca a spus:”Amintiți-vă unii pe altora de binecuvântări, căci menționarea lor este recunoștință”.

3. Recunoștința facultăților fizice, înseamnă folosirea capacităților fizice ale omului pentru ascultarea lui Allah și supunerea față de Allah și retinerea de la comiterea de păcate și acte de nesupunere pe care Allah le-a interzis.

Allah spune:

.. “Lucraţi, voi neam al lui David, [după legea lui Allah], pentru a-I aduce mulţumire!”.. [34:13] 

A fost relatat că Aishah a spus: Când Mesagerul lui Allah (sall Allahu aleihi wa sallam) implinea Rugaciunea, el statea atât de mult încât picioarele lui se umflau. Aishah a spus: O, Messenger al lui Allah, faci asta când Allah ți-a iertat păcatele tale din trecut și din viitor? El (sall Allahu aleihi wa sallam) a spus: „O ‘Aishah, nu ar trebui să fiu un slujitor recunoscător?”  [relatat de al-Bukhari si Muslim] 

Ibn Battaal (rahimahullah) a spus:

Al-Tabari a spus: punctul corect de vedere este că recunoștința persoanei este afirmarea că aceasta este de la Allah și de la nimeni altul, iar afirmarea acestui fapt este o acțiune și este confirmată de fapte. În ceea ce privește afirmația contrară faptelor (adica faptele lui contrazic afirmarea), cel care face acest lucru nu merită să fie numit recunoscător deloc. Dar poate fi numită recunoștință a limbii…

[Sharh Saheeh al-Bukhaari] 

Ibn Rajab al-Hanbali (rahimahullah) a spus: 

Recunoștința este de două feluri (grade), dintre care una obligatorie, care este implinirea de fapte  obligatorii și evitarea lucrurilor haram (nepermise). Acest lucru este esențial și este suficient ca recunoștință pentru aceste binecuvântări.

Prin urmare, unul dintre salaf a spus:
„Recunoștința înseamnă a renunța la păcat”.
Și unul dintre ei a spus: „Recunoștința înseamnă să nu folosesti nicio binecuvântare pentru a ajuta pe cineva să nu-L asculte pe Allah”.

Abu Hazim al-Zahid a menționat recunoștința tuturor facultăților fizice: (înseamnă) abținerea de la păcat și folosirea lor pentru a ajuta pe cineva să facă acte de supunere. Apoi a spus: Cât despre cel care  mulțumește cu limba, dar nu mulțumește cu toate facultățile sale fizice, asemănarea lui este aceea a unui om care are o mantie și se apucă de marginea ei, dar nu o pune pe el, așa că nu este de nici un beneficiu pentru el împotriva frigului sau a căldurii, a zăpezii sau a ploii.

Cel de-al doilea grad de recunoștință este ceea ce este mustahabb, care este atunci când, după ce a făcut acțiuni obligatorii și a evitat lucrurile haram, o persoană face acte voluntare de adorare. Acesta este gradul celor care sunt și mai aproape de Allah.

[Jaami’ al-‘Uloom wa’l-Hukam (p. 245, 246)] 

CONCLUZIE:

Pentru a fi recunoscători Domnului vostru pentru binecuvântările pe care El vi le-a dat, trebuie să recunoașteți în inima voastră că dăruitorul acestor binecuvântări și Cel care este cel mai bun este Allah Subhanahu wa ta’ala, așa că venerați-L, atribuiți-le Lui și recunoașteți-le cu limba voastră,  mulțumiți-i Lui după ce vă treziți din somn pentru că v-a dat o nouă viață și după ce ați mâncat și ați băut pentru că v-a oferit vouă,  și așa mai departe cu fiecare binecuvântare pe care o aveti în viața voastra.

Voi mulțumiți cu facultățile voastre fizice prin faptul că nu le lăsați să vadă sau să audă niciun păcat sau rău, cum ar fi cântecul/muzica sau bârfa; nu umblați cu picioarele voastre catre locuri haram; nu folosiți mâinile pentru a comite rău, cum ar fi scrierea de lucruri Haram într-o relație cu femeile non-mahram (femeia cu care va este permisa căsătoria conform legii islamice) sau să scrieți contracte care sunt haram sau să faceți altceva haram.

Mulțumirile cu facultățile fizice pentru binecuvântări includ și folosirea lor pentru a asculta de Allah, prin citirea Coranului și a cărților de stiinta (islamica), ascultând lucruri benefice și utile și așa mai departe cu toate facultățile pe care ar trebui să le folosiți în diferite feluri de supunere  și adorare..

Amintiți-vă că recunoștința pentru binecuvântări este ea însăși  o binecuvântare pentru care trebuie să i se dea mulțumiri, pentru ca cineva să continue să se bucure de binecuvântările Domnului său, să-i mulțumească Domnului pentru aceste binecuvântări și să-L laude pe El  pentru că l-a ajutat să fie printre cei care mulțumesc.

Îi cerem lui Allah Subhanahu wa ta’ala  să ne ajute să facem ceea ce El iubește și ceea ce Îl mulțumește pe El!

Ameen, Ya Rabbil Alamin!

Allahumma salli wa sallim ‘alaa nabiyyinaa Muhammadin

CITESTE :

https://islamulpaceaeterna.wordpress.com/2014/04/06/%e2%99%a5-alhamdulillah-%e2%99%a5-%e2%99%a5-%e2%99%a5/

 

 

© ISLAMUL PACEA ETERNA, autor/deținător: CEZARINA SAIJARI, 2013-2018.

URMARIȚI ISLAMUL PACEA ETERNA:

PE PAGINA DE FACEBOOK (LIKE PAGE):

https://www.facebook.com/IslamulPaceaEterna/?ref=aymt_homepage_panel

PE GRUP:

https://www.facebook.com/groups/501221379946302/

INSTALEAZA APLICATIA PENTRU ANDROID SI IOS:

https://islamulpaceaeterna.wordpress.com/nou-aplicatia-islamul-pacea-eterna/

ABONEAZA-TE PRIN E-MAIL:

https://islamulpaceaeterna.wordpress.com/

 

Reclame

♥ ALHAMDULILLAH ♥

large

Alhamdulillah!
Cea Mai Perfecta  Si Mai Minunata Lauda

BISMILLAH

Lauda lui Allah, Stapanul Tuturor Lumilor
Alhamdulillahi Rabbil ‘Alamin!

Ca Musulmani, expresia “Alhamdulilah” اَلحَمْدُ لِله – este parte integranta a religiei noastre; am fost invatati sa o rostim, atat din Coran cat si din Sunah, si multi dintre noi o folosim in vocabularul nostru zilnic, ca sa nu mai amintim despre faptul ca o rostim de fiecare data cand recitam Surat Al-Fatiha.


Alhamdulillah” este o expresie extraordinara, cu un inteles adanc, care ar necesita pagini intregi de explicatii, insa in acest scurt articol, voi incerca sa sumarizez intelesul acestei fraze cuprinzatoare.
Din punct de vedere lingvistic, “Hamd” provine din “ha-meem-daal” si Hamd se foloseste atunci cand mentionam atributele (bune) ale unei persoane, atribute care sunt la nivelul perfectiunii.


Hamd’ este bazat pe “mahabbah” (iubire) si “ta’dheem” (onoare). ‘Hamd’ nu este o expresie “falsa”, menita ca sa multumeasca o persoana fara a avea semnificatie, ci’Hamd’ este intotdeauna adevarata.’Hamd’ implica admiratie, dragoste si amplifica lauda celui care este laudat (mahmood). ‘Hamd’ este o lauda sincera si adevarata, si este lauda pe care o merita cel care este laudat (mahmood). ‘Hamd’ mai include de asemenea, recunostinta si multumire.
Rostirea “Alhamdulillah”, implica lauda exclusiva si totala pentru Allah Singur. Cum facem acest lucru? Folosind ‘Al’ inainte de ‘hamd’, care inseamna ca, toata Lauda in toate timpurile este pentru Allah.
Li’ din ‘lillah’,(care inseamna- pentru Allah) implica limitarea, ceea ce inseamna ca , Singurul Care merita sa fie Laudat (hamd) este Allah.
Acum, avand aceasta definitie concreta in minte, ce inseamna cu adevarat “Alhamdulillah”?
Cea mai potrivita definitie ar fi:”Cea mai perfecta si cea mai minunata lauda este pentru Allah”. Noi spunem “Alhamdulillah” din dragoste si onoare, cu umilinta si in completa supunere si sincera recunostinta pentru Allah azza wa jal. Din Coran invatam ca “Alhamdulillah” va fi sfarsitul rugii credinciosilor in Jennah (Paradis):


Cu adevarat, cei care cred si savarsesc fapte bune, Domnul (Rabb) lor ii va calauzi prin credinta lor; pe sub ei vor curge rauri in Gradinile Placerii (Jennah). Ruga (Du’a) lor in ele va fi “Subhanaka Allahumma” (Glorie Tie, O, Allah), si “Salam” (Pace) va fi salutul lor (in Jennah), iar sfarsitul rugii lor va fi “Alhamdulillahi Rabbil-‘Alamin” (Lauda lui Allah, Stapanul Tuturor lumilor-oameni, jinni si tot ce exista).” Coran 10:9-10


Al-Hamdulillah” apare de 38 de ori in Coran. Cand o Sura incepe cu Hamd, implica si faptul ca, de cate ori incepem ceva (de exemplu o Khutbah-predica, o lectie) trebuie sa incepem cu “hamd”. Si de semenea, ne mai invata cum trebuie sa-L laudam pe Allah, rostind “Alhamdulillah”.
Unul dintre Numele lui Alah care coincide cu Hamd, este Al-Hameed. Allah Ta’ala este Al-Hameed-Cel mai demn de a fi Laudat.
Cum este Al-Hameed diferit de ‘mahmood’ (cel care este laudat)?

Mahmood este cel care este laudat numai cand este laudat de cineva. Hameed este Cel care intotdeauna merita sa fie laudat, indiferent daca El este laudat sau nu.
Asa ca, Allah Ta’ala este Cel mai demn de a fi Laudat, chiar daca Il laudam sau nu.
Allah este Al-Hameed in Sine, in Numele Sale, in Atributele Sale si in Actiunile Sale. El merita toata lauda si toata dragostea.
Din toata creatia, Profetul Muhammad-salAllahu aleihi wa sallam, a fost cel care l-a glorificat pe Allah cel mai mult si in cel mai complet mod. Allah ii va darui lui-sal Allahu aleihi wa sallam, steagul laudei in Ziua Invierii, iar el-salAllahu aleihi wa sallam, il va tine in mana sa, iar cei care l-au laudat pe Allah se vor aduna in spatele sau, iar cei care l-au laudat pe Allah cel mai mult, vor fi cel mai aproape de steag. Cei care l-au laudat pe Allah la bine si la greu si sunt rabdatori cu ceea ce Allah a hotarat pentru ei, vor avea o casa in Paradis care se numeste Casa Laudei.
Cand trebuie sa folosim “hamd”? Este indicat sa-L laudam pe Allah tot timpul, asa cum ne bucuram in permanenta de binecuvantarile Lui aparente sau ascunse, in religie sau in viata lumeasca. Allah merita lauda slujitorilor Sai intotdeauna, datorita Numelor si Atributelor Sale Perfecte.
Sunt doua tipuri de lauda: -lauda in sensul de shukr (multumire) pentru toate binecuvantarile lui Allah pentru slujitorii Sai
-lauda pentru ceea ce Allah merita, datorita Numelor si Atributelor Sale perfecte si nobile.
Cunoasterea cu adevarat a Numelor si Atributelor lui Allah, este cel mai bun, cel mai complet si mai maret fel de a-ti indeplini datoria de lauda pentru Allah.
Alhamdulillah”- o fraza atat de scurta, cu un inteles atat de adanc!

Cu Pace,

CezarinaS.

© ISLAMUL PACEA ETERNA, autor/deținător: CEZARINA S, 2013-2014.

Islamul Pacea Eterna