„ALLAH ESTE FRUMOS ȘI IUBEȘTE FRUMUSEȚEA”. CE ÎNSEAMNĂ?

 „ALLAH ESTE FRUMOS ȘI IUBEȘTE FRUMUSEȚEA”. CE ÎNSEAMNĂ?

Alhamdulillahi Rabbil Alamin wa slaatu wa saalamu ala Rasulillah!

Muslim a relatat  în Saheeh-ul său, nr. 131, de la Abd-Allaah ibn Mas’ood, care a relatat că Profetul (sall Allahu aleihi wa sallam) a spus:”Nimeni în inima căruia se află mândrie cât greutatea unui atom nu va intra în Paradis”. Cineva a spus:”Ce se întâmplă dacă unui bărbat îi place ca hainele sale să arate bine și pantofii săi să arate bine?” El (saws) a spus: „Allah este frumos și iubește frumusețea. Mândria înseamnă a nega adevărul și a privi în jos la oameni.”

Ibn al-Qayyim (Allah să aibă milă de el) a spus, comentând acest hadeeth: fraza „Allah este frumos și iubește frumusețea” include hainele frumoase despre care a fost întrebat în acest hadeeth. Este inclusă prin generalizare frumusețea în toate lucrurile – este ceea ce se înțelege aici. În Saheeh Muslim nr. 1686 se spune: „Allah este bun și acceptă numai ceea ce este bun„. În Sunan al-Tirmidhi se spune: „Allah iubește să vadă efectele binecuvântării Sale asupra robului Său” (relatat de al-Tirmidhi, nr. 2963- hasan saheeh).

S-a spus că Abu’l-Ahwas al-Jashami a spus: Profetul (sall Allahu aleihi wa sallam) m-a văzut purtând haine vechi și zdrențuite și m-a întrebat: „Ai ceva avere?”. Am spus:”Da „. El (saws) a spus:” Ce fel de bogăție?” Am spus:”Tot ce mi-a dat Allah dintre cămile și oi”. „El (saws) a spus:”Atunci arată binecuvântările generoase pe care El ti le-a dat.” [Ahmad 15323, al-Tirmidhi, 1929, al-Nisaa’i, 5128).

Allah, Glorificat fie El, iubește efectele binecuvântărilor Sale față de robul Său să fie manifestate (aratate), pentru că aceasta face parte din frumusețea pe care El o iubește și aceasta face parte din recunoștința pentru binecuvântările Sale, care formează o frumusețe interioară (frumusețea caracterului). Allah iubește să vadă frumusețea exterioară a robilor Săi care reflectă binecuvântările Sale asupra lor și frumusețea interioară a recunoștinței lor față de El pentru acele binecuvântări. Pentru că El iubește frumusețea, El coboară asupra robilor Săi hainele și podoabele cu care pot face frumos aspectul lor exterior și le dăruieste Taqwaa (teama de Allah, constiinta de Allah), care le infrumusetează caracterul interior..

Allah spune (interpretarea semnificației):

O, fii ai lui Adam! Noi v-am dat vouă straie care să vă acopere goliciunile, ca şi podoabe. Dar veşmântul smereniei, acesta este cel mai bun!..” [al-A’raaf 7:26]

Si mai spune Allah, vorbind despre oamenii Paradisului:

Allah îi va apăra pe ei de răul acelei Zile şi-i va face pe ei să aibă parte de Nadratan (lumina frumuseții) şi bucurie; Şi îi va răsplăti pe ei pentru că au răbdat, cu o Grădină şi cu [veşminte] de mătase”. [al-Insaan 76:11-12]

Fețele lor vor fi infrumusețate cu Nadrah (lumina frumuseții), adâncul sufletului lor cu bucurie și trupurile lor cu haine de mătase.
Așa cum Allah iubește frumusețea în cuvinte, fapte, îmbrăcăminte și înfățișare exterioară, El urăște urâciunea in cuvinte, fapte, îmbrăcăminte și înfățișare exterioară. El urăște urâciunea și oamenii săi și iubește frumusețea și oamenii săi.

Dar două grupuri sunt greșite în ceea ce privește această problemă:

-Un grup care spune că tot ceea ce Allah a creat este frumos, așa că El iubește tot ceea ce a creat și noi ar trebui să iubim tot ce El a creat și sa nu urâm nimic. Ei spun: oricine își dă seama că tot ce există vine de la El va vedea că este frumos … acești oameni nu au niciun simț de gelozie de dragul lui Allah sau de ură  de dragul lui Allah sau de denunțare a ceea ce este rău (munkar) sau jihaad de dragul lui Allah, sau de aderare la limitele Lui. Ei privesc frumusețea imaginilor, de sex masculin sau de sex feminin, ca făcând parte din frumusețea pe care o iubește Allah și caută să se închine lui Allah prin acte imorale. Unii dintre ei ar putea chiar să meargă atât de departe încât să pretindă că Acela pe care ei Îl adoră este manifestat sau încarnat în acele imagini. (Astaghfirullah).

-Al doilea grup pe de altă parte, spune că Allah condamnă frumusețea imaginilor, a formelor și a aparențelor exterioare. Allah spune despre Munaafiqoon (ipocriți) (interpretarea semnificației):

Dacă-i vezi, îţi plac chipurile lor. Dacă vorbesc, asculţi vorba lor…. [al-Munaafiqoon 63:4]

Dar câte neamuri care îi întrec pe ei ca avere şi ca înfăţişare am nimicit Noi înaintea lor?!” [Maryam 19:74]

În Saheeh Muslim se spune că Profetul (sall Allahu aleihi wa sallam) a spus:”Allah nu se uită la înfățișarea voastră exterioară și la bogăția voastră, ci se uită mai degrabă la inimile și faptele voastre„. (Saheeh Muslim, nr. 4651).

Allah îi condamnă pe cei extravaganți, care se aplică extravaganței în îmbrăcăminte, precum și în alimente și băuturi.

Pentru a soluționa această dispută, putem spune că frumusețea în îmbrăcăminte și înfățișarea exterioară este de trei tipuri, dintre care una este lăudabilă, una este de blamat și alta nu este nici una, nici alta.

Felul de frumusețe care trebuie lăudat este ceea ce se face de dragul lui Allah, pentru a ajuta pe cineva să asculte de Allah și să îndeplinească poruncile Sale, cum ar fi atunci când Profetul (sall Allahu aleihi wa sallam)  se infrumuseța atunci când se întâlnea cu delegațiile care veneau la el. Acest lucru este lăudabil pentru că este făcut pentru a face cuvântul lui Allah suprem și pentru a sprijini religia Sa.

Felul de frumusețe demn de a fi blamat este ceea ce se face de dragul acestei lumi, din motive de putere, mândrie falsă și manifestare, sau îndeplinirea unor dorințe (egoiste). Acest lucru include, de asemenea, cazurile în care frumusețea este un scop în sine pentru o persoană și este lucrul de care îi pasă cel mai mult. Mulți oameni nu au altă preocupare în viață.

În ceea ce privește felul de frumusețe care nu este nici lăudabil, nici de blamat, este ceea ce nu are nimic de-a face cu niciunul din cele două scopuri menționate mai sus (adică, nu este nici de dragul lui Allah, nici de dragul scopurilor lumești).

Hadeeth-ul în discuție se referă la două principii importante: cunoaștere și comportament. Allah trebuie să fie recunoscut pentru frumusețea care nu are nicio asemănare cu nimic altceva și El trebuie să fie venerat prin frumusețea pe care o iubește prin cuvinte, fapte și atitudini. El  iubește la robii Săi sa-și înfrumusețeze limbile cu adevărul, sa-și înfrumusețeze inimile lor cu Ikhlaas (devoțiune sincera), dragoste, pocăință și încredere în El, pentru a-și înfrumuseța aptitudinile cu supunere și pentru a-și înfrumuseța trupurile, arătând binecuvântările Sale asupra lor prin îmbrăcămintea lor, păstrandu-le pure și libere de orice murdărie sau impuritate, prin îndepărtarea părului care trebuie îndepărtat, prin circumcizie și prin tăierea unghiilor.

Astfel, ei Îl recunosc pe Allah prin aceste calități ale frumuseții și caută să se apropie de El prin cuvinte frumoase, fapte și atitudini. Ei Îl recunosc pentru frumusețea care este atributul Său și Îl adoră pe El prin frumusețea pe care El a prescris-o și religia Lui. Hadeeth-ul combină aceste două principii ale cunoașterii și comportamentului. [Al-Fawaa’id, 1/185]

Si Allah stie cel mai bine!

ARTICOLE RELATIONATE:

https://islamulpaceaeterna.wordpress.com/2015/03/12/cel-care-are-credinta-in-inima-sa-cat-greutatea-unui-atom/

https://islamulpaceaeterna.wordpress.com/2014/05/08/sa-iubesti-si-sa-respingi-de-dragul-lui-allah1/

https://islamulpaceaeterna.wordpress.com/category/taqwa/

 

COPYRIGHT : ISLAMUL PACEA ETERNA

© ISLAMUL PACEA ETERNA, autor/deținător: CEZARINA SAIJARI, 2013-2018

Reclame

PATRU CUVINTE ÎN CARE SE ADUNĂ TOT BINELE PENTRU SLUJITORII LUI ALLAH

PATRU CUVINTE ÎN CARE SE ADUNĂ TOT BINELE PENTRU SLUJITORII LUI ALLAH

Shaikh Abdul Rahmaan bin Naaser al-Sadee (rahimahullah) a spus:”Profetul (sall Allahu aleihi wa sallam) s-a rugat ( a facut Du’a) lui Allah Subhanahu wa ta’ala cu patru cuvinte în care se adună tot binele pentru slujitorul (lui Allah) în ceea ce privește Deen (Religia) și Dunya (viața lumească):

Allaahumma Innee as-aluka al-Hudaa wal-Tuqaa wal-`Afaafa wal-Ghinaa

 
(„O, Allah! Te implor pentru calăuzire, pietate/evlavie, castitate și autosuficiență/ mulțumire/satisfacție (cu ceea ce dețin)”) [Saheeh Muslim (6566)]

Călăuzirea completă este îndrumarea pentru cunoașterea benefică și pentru faptele drepte – aceasta este (adevărata) călăuzire și adevărata religie, [atunci] când cineva cunoaște adevărul și îl urmează; și când el cunoaște falsul și îl evită – atunci el este (considerat) îndrumat pe Calea Dreaptă (Siraat al-Mustaqeem). Și oricine îndeplinește drepturile lui Allah și drepturile slujitorilor Lui, atunci el este îndrumat (spre calea care duce) spre Grădinile Plăcerii (Jannaatin Na’eem) „

Sursa:
[الفواكه الشهية في الخطب المنبرية – ص 277]

O du’a care nu ar trebui sa lipseasca dintre du’a-urile voastre zilnice si pe care va recomand sa o recitati foarte frecvent!

Descopera si alte du’a-uri uimitoare si cuprinzatoare in categoria special dedicata acestei teme:

https://islamulpaceaeterna.wordpress.com/category/dua-dzikr-exemple/

 

© ISLAMUL PACEA ETERNA, autor/deținător: CEZARINA SAIJARI, 2013-2018.

 

CALAMITĂȚILE/DEZASTRELE! PEDEAPSĂ SAU ÎNCERCARE?

CALAMITĂȚILE/DEZASTRELE! PEDEAPSĂ SAU ÎNCERCARE?

Alhamdulillahi Rabbil Alamin wa salaamu wa salaatu ala Rasulillah!

Pedepsele, sunt ceea ce se întâmplă cu oamenii în schimbul faptelor lor rele. Încercările, sunt teste care sunt trimise pentru a încerca oamenii, iar oamenii pot fi testați prin lucruri bune sau prin lucruri  rele.
În ceea ce privește pedepsele, Allah spune (interpretarea semnificației):

Binele de care ai parte îți vine de la Allah, iar răul care te loveşte îți vine de la tine însuți…” [al-Nisa 4:79]

În ceea ce privește fraza „este de la tine însuți „, Qatadah a spus: „[Înseamnă] că pedeapsa este pentru tine, fiu al lui Adam, din pricina păcatului tău.” Abu Salih a spus că „iar răul care te loveşte îți vine de la tine însuți„, din pricina păcatului vostru, și eu [Allah] Eu sunt cel care a hotărât-o pentru voi”. (Tafseer Ibn Katheer).

Nu vă loveşte nici o nenorocire, decât pentru ceea ce agonisesc mâinile voastre, însă El iartă multe.” [al-Shoora 42:30]

Ibn Katheer (Allah să aibă milă de el) a spus: „[Asta înseamnă că] orice nenorocire ți se întâmplă, omule, este din cauza faptelor rele pe care le-ai făcut deja și „El iartă foarte mult„se referă la fapte rele – El (Allah) nu vă pedepseste pe voi pentru ele, ci vă iartă pe voi. „Iar dacă Allah i-ar pedepsi pe oameni pentru ceea ce au dobândit, n-ar mai lăsa pe faţa lui [a pământului] nici o vietate…”. [Fatir 35:45]”

În ceea ce privește încercările, Profetul (sall Allahu aleyhi wa sallam) a spus:”Dacă Allah iubește un popor, El îi încearcă; și oricine are răbdare va avea răbdare, și oricine este nerăbdător va fi nerăbdător„. (Relatat de al-Imam Ahmad; Saheeh al-Jami’, 1706).

Profetul (sall Allahu aleihi wa sallam) a mai spus:”Valoarea recompenselor va fi în conformitate cu prelungirea încercarii. Dacă Allah iubește un popor, El îi încearcă și oricine este mulțumit, va avea mulțumire și oricine este supărat, va avea furie „. (Relatat de al-Tirmidhi, 2320; Saheeh al-Jami’, 2210).

Următoarele lucruri arată cum se poate spune dacă un anumit eveniment este o pedeapsă sau o  încercare:

-Dacă nenorocirea rezultă din implinirea unui act de supunere față de Allah, cum ar fi rănirea în jihad, sau pierderea de bani in timpul migrarii de dragul lui Allah, sau pierderea  unui loc de muncă din cauza faptului ca a devenit Musulman, sau a unui angajament sporit față de islam, atunci este vorba despre o încercare. Oricine îndură cu răbdare va fi răsplătit, dar dacă cineva reacționează furios, atunci va câștiga mânia lui Allah.

-Dacă nenorocirea rezultă din păcat, cum ar fi bolile cu transmitere sexuală sau bolile cauzate de consumul de alcool și de droguri, și așa mai departe, atunci acesta este un fel de pedeapsă care vine în această lume (in opozitie cu amânarea până în Ziua de Apoi).

-Dacă nenorocirea nu este legată nici de o faptă bună, nici de un păcat – cum ar fi alte boli, pierderea unui copil sau esecul in  afaceri – atunci depinde de situația persoanei. Dacă este bun și devotat, este o încercare, iar dacă este păcătos, este o pedeapsă.

Nenorocirea poate fi o pedeapsă pentru a ispăși păcatele sau poate fi o încercare care are drept scop ridicarea statutului unei persoane și creșterea hasanat (faptelor bune / recompenselor) – aceasta poate fi determinată de faptul că o persoană este supusă sau nesupusă. O persoană nu ar trebui să se laude, mai degrabă ar trebui să se critice pentru deficiențele sale și să se străduiască să atingă perfecțiunea. El va beneficia din nenorociri în orice caz, dacă are răbdare și speră la recompensă.

Dacă o nenorocire cade asupra unui Musulman, cum putem să știm dacă este o pedeapsă pentru păcatele sale sau un test care să-l ridice în statut?

Potrivit Coranului și Sunnei, există două cauze directe pentru calamități și încercări, în plus față de înțelepciunea lui Allah Subhanahu wa ta’ala în ceea ce El dorește și decretează.

Primul motiv este:

-Păcatele și actele de nesupunere pe care persoana le-a comis, indiferent dacă acestea constituie kufr (necredinta) sau nu sunt mai mult decât păcate obișnuite sau sunt păcate majore. Allah, Laudat fie El, îl va testa pe cel care le- comis cu o calamitate ca mod de recompensă și pedeapsă imediată (adică, în această lume).

A fost relatat că Anas (Allah să fie mulțumit de el) a spus: Trimisul lui Allah (sall Allahu aleihi wa sallam) a spus:
Dacă Allah dorește bine pentru robul Său, El îi grăbește pedeapsa în această lume și, dacă El dorește rău pentru robul Său, El îi reține (pedeapsa) pentru păcatul său, până când El îl va recompensa  în Ziua Învierii. “  [Relatat si clasat ca hasan de at-Tirmidhi (2396); clasat ca saheeh de al-Albaani in Saheeh at-Tirmidhi

Al doilea motiv este:

Allah dorește să-l ridice în rang pe credinciosul care este răbdător, așa că El îl testează cu o nenorocire, pentru ca el să îndure cu acceptare și răbdare, și atunci el va primi răsplata celor care sunt răbdători în Viata de Apoi și va fi înregistrat la Allah ca unul dintre victoriosi.  Calamitățile au cazut asupra Profeților și a celor neprihăniți, iar Allah a făcut-o o onoare pentru ei, prin intermediul cărora au atins un nivel înalt în Paradis.

Prin urmare, se spune într-un saheeh hadeeth de la Profet (sall Allahu aleihi wa sallam):”Dacă un anumit statut a fost decretat anterior de Allah pentru o persoană și el nu-l atinge prin faptele lui, Allah îl afecteaza în trupul său, sau în bogatia sa, sau în copiii săi„. [Relatat de Abu Dawood, 3090; clasat ca saheeh de al-Albaani in as-Silsilah as-Saheehah, nr. 2599. 

A fost relatat de la Anas ibn Maalik (Allah să fie mulțumit de el) că Profetul (sall Allahu aleihi wa sallam) a spus: „Marea recompensă vine cu încercări mari. Când Allah iubește un popor, El îi testează și oricine acceptă, obtine plăcerea Lui, în timp ce oricine își arată nemulțumirea, obtine mânia Lui „. [Relatat de at-Tirmidhi (2396); clasat ca saheeh de al-Albaani in as-Silsilah as-Saheehah, nr. 146 

Cele două motive sunt menționate împreună în hadeth-ul lui Aa’ishah (Allah sa fie mulțumit de ea), conform căruia Profetul (sall Allahu aleihi wa sallam):”Nimic nu cade asupra unui credincios, (înțepătura unui) ghimpe sau mai mult decât atât, iar Allah îl va ridica cu un grad în statut în acest fel, sau îi va șterge o faptă rea„. [al-Bukhaari (5641) si Muslim (2573)] 

Mai mult decât atât, în cele mai multe cazuri aceste două cauze există împreună, mai degrabă decât una dintre acestea apărută singură.

Nu vedeți că dacă Allah testează pe cineva cu o nenorocire din cauza păcatului său și el îl suportă cu răbdare și recunoștință, Allah îi va ierta păcatul, îi va  ridica rangul  în Paradis și îi va recompensa pe cei care sunt răbdători și caută răsplată la El?

Când Allah testează o persoană cu o nenorocire, astfel încât el să ajungă la statutul înalt pe care El l-a decretat pentru el în Paradis, păcatele sale anterioare sunt ispașite și este considerat ca fiind recompensă pentru acele păcate în această lume, astfel încât recompensa  să nu se repete pentru el în Viata de Apoi.

Acest lucru dovedește că recompensa în această lume nu este separată de rechizitoriul din Viata de Apoi. Aceste două motive sunt menționate împreună în multe hadeeth-uri profetice autentice, cum este si relatarea lui Sa’d ibn Abi Waqqaas (Allah să fie mulțumit de el), care a spus:”Am spus: „O, Mesager lui Allah, care dintre oameni sunt cel mai mult testati? El (sall Allahu aleihi wa sallam) a spus:”Profetii, apoi cei mai buni și urmatorii cei mai buni. Un om va fi testat în funcție de nivelul său de angajament religios. Dacă angajamentul său religios este solid, testul său va fi mai sever, dar dacă există o slăbiciune a angajamentului său religios, el va fi testat în funcție de nivelul său de angajament religios. Și nenorocirea va continua să cadă asupra unei persoane până când va umbla pe pământ fără niciun păcat.” [at-Tirmidhi (2398)- hasan saheeh] 

Cu toate acestea, unul dintre aceste două motive poate fi mai evident în anumite tipuri de teste decât în altele. Acest lucru poate fi înțeles prin examinarea circumstanțelor calamității.

Dacă cineva care este afectat este un necredincios, atunci calamitatea lui nu poate să-l ridice în statut, deoarece necredinciosul nu va avea nicio greutate înaintea lui Allah în Ziua Învierii. Dar poate fi o lecție și o amintire/exemplu pentru ceilalți în acest sens, pentru a nu face ceea ce a făcut el. Sau poate fi o pedeapsă imediată pentru el în această lume, în plus față de ceea ce este păstrat pentru el în  Viata de Apoi.

Allah spune (interpretarea semnificației):

Şi este El (Allah) care veghează asupra fiecărui suflet şi [vede] ceea ce dobândeşte [este la fel] ca asociaţii]? Şi totuşi îi fac lui Allah asociaţi! Spune [-le lor]: „Numiţi-i! Sau voiţi să-I vestiţi Lui ceva ce nu cunoaşte El de pe pământ? Sau sunt doar vorbe deşarte? Ba au fost cei care nu cred amăgiţi de viclenia lor împodobită şi au fost abătuţi de la drum. Iar aceia pe care Allah îi lasă să rătăcească nu au pe nimeni călăuzitor! Ei vor avea parte de osândă în viaţa aceasta, iar chinul din Viaţa de Apoi va fi şi mai greu şi nu vor avea ei nici un apărător de Allah.”

 [ar-Ra‘d 13:33-34]. 

Dar dacă cel care este afectat este un musulman care comite păcatul în mod deschis sau este un răufăcător, atunci este foarte probabil că el este răsplătit și pedepsit cu această nenorocire, pentru că ispașirea păcatelor vine înainte de înalțarea în rang, iar păcătosul este în nevoie mai mare de a-și ispași păcatele decât să fie înălțat în stare.

Pe de altă parte, dacă musulmanul este un slujitor devotat, ascultător și drept, și nu există nimic între el și Allah decat adevărata uboodiyyah (servitute), recunoștință, laudă, pocăință și supunere față de El, atunci este cel mai probabil ca această calamitate să fie un fel de onoare și ridicare în statut, iar oamenii sunt martorii lui Allah pe pământ. Dacă îl cunosc ca fiind dintre cei neprihăniți, atunci ei pot să-i dea vestea bună a statutului înălțat înaintea lui Allah dacă el îndura cu  răbdare nenorocirea.

Dar dacă cel afectat arată nemulțumire și panică, atunci nu se poate crede că, calamitatea lui este o onoare de la Allah ca să-l ridice în stare, pentru că Allah a știut că nu va fi răbdător și nu o va accepta cu mulțumire. Deci, în acest caz, este foarte probabil că este o redevență și o pedeapsă. Unul dintre cei drepti a spus:’ Semnul calamității ca mijloc de pedeapsă și răsplătire este lipsa de răbdare atunci când se produce o calamitate, de panică și faptul ca se plânge oamenilor. Iar semnul calamității prin ispașirea și ștergerea păcatelor este răbdarea frumoasă fără a se plânge, fără panică sau nerăbdare și de lipsa de reticență în împlinirea poruncilor și a actelor de adorare. Semnul calamității prin ridicarea unei persoane în rang este mulțumirea și acceptarea, pacea sufletului și răbdare în acceptarea voinței lui Allah până când va veni usurarea.’

Toate acestea sunt doar dovezi circumstanțiale la care putem reflecta pentru a învăța ceva despre înțelepciunea lui Allah, care se află în spatele calamităților și încercărilor. Dar el nu poate fi sigur despre ce este vorba nici în ceea ce-l privește pe el sau pe alte persoane care sunt afectate de calamități.

Poate că cel mai important decât toate aceste detalii este să rețină că beneficiul practic la care ar trebui să se gândească este că fiecare calamitate și test este bun și va aduce răsplată dacă ramâne răbdător și va căuta recompensa la Allah, și că fiecare încercare și calamitatea este rea, dacă se va panica și se va înfuria.

Dacă se pregătește să suporte calamitățile cu răbdare și să se mulțumească cu decretul lui Allah, după aceea nu va mai conta dacă știe sau nu motivul calamității. Mai degrabă este mai bine pentru el să se preocupe de păcatele și neajunsurile sale și să caute o greșeală pe care a comis-o, pentru că noi toți facem greșeli. Cine dintre noi nu a fost neglijent în îndatoririle lui față de Allah?

Dacă Allah a făcut ca musulmanii să sufere calamitatea ca multi dintre ei să fie uciși în ziua de la Uhud, chiar dacă erau Companioni ai Profetului (sall Allahu aleihi wa sallam) și cei mai buni dintre   oameni după Mesageri și Profeți, pentru că au mers împotriva poruncii Profetului (sall Allahu aleihi wa sallam) atunci cum poate cineva să se gândească după aceea că are dreptul să fie ridicat în rang pentru orice lucru care i se întâmplă ?

Și chiar mai important decât toate acestea este că trebuie să gândești întotdeauna pozitiv despre Allah, Domnul tău, în toate situațiile, pentru că ceea ce vine de la Allah Subhanahu wa ta’ala este bun și El este Protectorul celor pioși și întotdeauna Iertător.

Îi cerem lui Allah azza wa jal să aibă milă de noi și să ne ierte, să ne învețe ceea ce ne va fi de folos și să ne răsplătească pentru calamitățile noastre, pentru că El este Cel care aude totul și răspunde rugilor (du’a-urilor). Ameen, Ya Rabbil Alamin!

ARTICOLE RELATIONATE:

https://islamulpaceaeterna.wordpress.com/2013/08/24/intelepciunea-din-spatele-incercarilor-si-suferintelor/

https://islamulpaceaeterna.wordpress.com/2015/12/07/stim-sa-reactionam-la-incercari/

https://islamulpaceaeterna.wordpress.com/2017/02/04/sunt-asa-cum-slujitorul-meu-crede-ca-sunt1/

https://islamulpaceaeterna.wordpress.com/2018/07/02/daca-exista-dumnezeu-de-ce-exista-suferinta-pe-pamant/

© ISLAMUL PACEA ETERNA, autor/deținător: CEZARINA SAIJARI, 2013-2018.