OARE PERCEPEM RAMADANUL LA ADEVARATA VALOARE?- dupa o poveste adevarata

11424690_10204243018385550_1997849736_n

OARE PERCEPEM RAMADANUL LA ADEVARATA VALOARE?

-dupa o poveste adevarata-

BISMILLAH

Bismillah wa Alhamdulillah wa salaatu wa salaamu ala Rasulillah!

Salam aleikum wa rahmatullahi wa barakatuhu!

Inainte de a va face cunoscuta aceasta poveste, as dori sa mai amintesc cateva lucruri. Recent, ascultam tafsirul versetelor din Al-Baqarah referitoare la post si toata istoria postului, stagiile lui (si am facut articole despre aceste subiecte, link-urile la sfarsit).
Am mai vorbit intr-un alt articol despre faptul ca, cu totii simtim ca luna Ramadan are ceva magic, ceva special. Toti ne gandim cu o oarecare temere, inainte sa inceapa Ramadanul, mai ales acum in aceasta perioada cand zilele sunt foarte lungi si calduroase, la cum vom face fata, cum ne vom descurca, si daca cineva ne-ar pune sa renuntam la mancare sau apa intr-o zi oarecare, cu siguranta ni s-ar parea imposibil.

Dar odata cu sosirea Ramadanului, ceva magic se intampla! Oare ce?
Allah Subhanahu Wa Ta’ala ne spune intr-un dintre aceste Vesete (2:185) ca:”Allah va voieste usurarea, nu va voieste impovararea”. Desigur, acesta declaratie are mai multe intelesuri si in mod special aici se refera la cei care bolnavi sau care se afla in calatorie, si care pot intrerupe postul, urmand sa efectueze zilele pierdute ulterior, prin Indurarea lui Allah.
Dar aceasta declaratie a lui Allah, este si promisiunea ca, Allah ne va usura noua si nu ne va impovara cu ceva ce nu putem suporta. Si SubhanAllah, cred ca toti realizam si simtim acest lucru in luna Ramadan, cand o forta nevazuta ne da putere sa trecem cu bine peste aceste zile de post, si am observat ca si cei care sunt la primul post anul acesta si care probabil au fost cei mai speriati, au trecut cu bine de primele zile si sunt foarte fericiti ca au reusit. SubhanAllah!
Dar altceva vreau de fapt sa va spun. La inceputul Vesetului 2:184, care se refera la postul in luna Ramadan, Allah ne spune:”Pentru putine zile”.
Oare de ce Allah ne spune pentru putine zile, cand totusi ele vor fi 29-30 zile?
Cuvantul in limba araba, folosit in aceste Veset este:” Ayyaman”, care se traduce cu: cateva zile, un numar fix de zile. Ceea ce poate insemna ca desi vorbim despre o luna intreaga, ea va trece ca si cum ar fi cateva zile!

Si iarasi, cred ca toti suntem de acord, in momentul in care am intrat in Ramadan, timpul parca zboara, acum suntem la inceput, fara sa ne dam seama vom ajunge la mijlocul lunii, ca mai apoi, fara sa realizam, Ramadanul va pleca dintre noi!
Si am vrut sa fac aceasta introducere deoarece are legatura cu povestea pe care vreau sa o relatez in urmatoarele randuri. Asadar,

“Suntem in ultima zi a Ramadanului. Ma aflu in Moscheea cea sacra de la Mekkah cu iftarul in fata mea, asteptand adhanul pentru a putea sa intrerup postul si sa inchei o luna in care am incercat sa-L ador pe Allah si am cautat sa castig Multumirea Lui. M-am uitat in jurul meu, si toti zambeau si erau plini de fericire ca aceasta luna se apropia de sfarsit, si am vazut pe cineva care facea Du’a, si pe masura ce timpul trecea si ne apropiam cat mai mult de Magreb, du’a-ul sau parea si mai intens, iar respiratia lui devenea din ce in ce mai grea. Apoi, muezinul a inceput adhanul (chemarea la Rugaciune) pentru Rugaciunea de Magreb care anunta in acelasi timp si sfarsitul lunii Ramadan si intrarea in noaptea de Eid (Eid Al-Fitr, sarbatoarea care are loc dupa incheierea Ramadanului).
In acel moment, m-am asteptat ca acea persoana sa-si coboare mainile si sa inceapa sa-si intrerupa postul. In loc sa faca astfel, el a bufnit in plans. Si cand spun plans, nu ma refer la niste lacrimi care se rostogolesc pe obraji; ci ma refer la un plans incontrolabil, in hohote, ca si cum ar fi pierdut o persoana foarte draga lui. Apoi a luat fortat o curmala in timp ce incerca sa-si stapaneasca plansul. Si ma gandesc ca a facut astfel, deoarece stia ca face parte din Sunnah sa te grabesti sa intrerupi postul, asa ca el a mancat-o doar pentru a respecta Sunnah, si se vedea clar ca nu vroia sa o manance.
Gandindu-ma la asta, am realizat cauza acelui plans incontrolabil. El plangea pentru ca intr-adevar a pierdut un foarte bun prieten, iar acest prieten era Ramadanul. Luna indurarii se sfarsise. Luna iertarii, plecase. Luna in care ai fost eliberat de focul Iadului s-a terminat. Sheytan va fi eliberat din lanturi si va raspandi raul pe pamant. Sansa de a fi eliberat de focul iadului a trecut. Sansa sa observi Laylat-ul Qadr s-a dus si nimeni nu poate fi sigur ca faptele lui au fost acceptate.
Daca noi am intelege Ramadanul, atunci de ce nu plangem cand se termina? Cum sa nu fim tristi atunci cand se termina, cand toate binecuvantarile care sunt posibile in Ramadan nu se vor mai intoarce decat la anul?
Chiar si daca doar una dintre binecuvantarile Ramadanului ne paraseste, aceasta este suficient sa ne faca sa plangem de suparare.
Ne-am gandit vreodata daca am fost iertati din cauza Ramadanului sau distrusi?
Cu totii cunoastem hadisul Profetului salAllahu aleihi wa sallam cand s-a ridicat de la minbar si a spus de trei ori”’Amin”, iar apoi le-a explicat oamenilor motivul pentru care a spus “Amin”, si anume faptul ca Gibril aleihi salam a facut trei du’a, si una dintre ele a fost:”Sa fie pierdut/distrus cel care, Ramadanul vine si pleaca si el nu este iertat.” [Tirmidhi]

Dragi frati si surori, fie castigam, fie pierdem. Nu este o a treia varianta. Ori suntem iertati in Ramadan, ori suntem dintre cei pentru care Gibril (as) si Profetul salAllahu aleihi wa sallam s-au rugat impotriva lor.
Din acest motiv trebuie sa fim mult mai pregatiti despre cum sa abordam acest Ramadan si sa ne asiguram ca nu vom pierde niciun moment din el.
De aceea putem vedea multi oameni plangand la sfarsitul Ramadanului, deoarece nu sunt siguri ca cea ce au implinit a fost acceptat sau nu, sau daca ei au fost iertati sau nu. Si de aceea, sahaba (companionii) radiyAllahu anhum se rugau cu sase luni inainte sa mai apuce inca un Ramadan, si inca alte sase luni, ca Allah sa le accepte faptele.
Oare noi percepem Ramadanul asa cum ar trebui? Facem tot ce trebuie?

Inchipuiti-va ca ni se spune ca un oaspete extrem de iubit de catre noi urmeaza sa ne viziteze o data pe an, si de cate ori acest musafir vine, aduce cu el multe cadouri, unele pe care sa le folosim in timp ce ne viziteaza, si altele sa le pastram pentru mai tarziu. Oare cum am astepta sosirea lui? Cum ar fi ospitalitatea noastra pentru el? Ce atentie i-am acorda? Cum ne-am comporta in prezenta lui? Cum ne-am folosi de cadourile lui, cunoscand ca unele dintre ele le va lua inapoi cu el? Cat de tristi am fi cand vizita lui s-ar apropia de sfarsit? Si cat de suparati am fi cand chiar va pleca de la noi?
Acest oaspete deosebit este intr-adevar luna Ramadan, care vine la noi cu numeroase binecuvantari ce nu se mai regasesc in nicio alta luna si in nicio alta perioada. Cand Ramadanul pleaca, nu suntem siguri daca vom mai fi in viata atunci cand va veni din nou, asa ca, trebuie sa facem tot posibilul in timp ce suntem in viata si Ramadanul este aici, cu noi!
Acum, sa ne intrebam daca anul trecut am tratat Ramadanul ca pe un musafir special? Daca ne-am pregatit pentru sosirea lui prin tawbah (cainta) si purificare de pacatele noastre? Au fost faptele noastre in Ramadan faptele unei persoane pioase si respectate, sau ne-am pierdut timpul cu fapte rele? Ne-am folosit de binecuvantarile Ramadanului, inlantuirea shaytanilor, rasplata Rugaciunilor de Noapte (Qiyamu-Ramadan/Taraweeh), Laylat-ul Qadr? Ne-am simtit tristi cand Ramadanul s-a terminat?

Dragi frati si surori!
Aceasta este realitatea Ramadanului! Daca ne uitam cu adevarat la noi insine, ajungem la concluzia ca nu depunem eforturile pentru a maximiza potentialul nostru in aceasta cea mai binecuvantata luna din an. Suntem neglijenti fata de binecuvantarile ei si rareori ne folosim de ele, cu toate ca ele vin doar o data pe an.
Ramadanul este inca la inceput si inainte sa ne dam seama, se va apropia de sfarsit. Asa ca, acum, dupa ce am constientizat valoarea lui, haideti sa ne folosim de binecuvantarile lui, atat cat se mai afla printre noi. Si sa ne promitem ca, binele pe care l-am facut Ramadanul trecut nu se compara cu binele pe care il vom face in acest Ramadan, in shaa Allah!

Si sincer, imi pare rau ca, pentru foarte multi dintre oameni, Ramadanul insemna doar abtinere de la mancare si apa, si nu constientizeaza ce pierd!
Dar, acesta este rolul meu si al vostru sa transmitem mai departe tuturor, pentru a realiza si a constientiza cu adevarat, valoarea incredibila a acestei luni, pe care imi place sa o numesc magica, unica, de nepretuit!
Si ma rog lui Allah, sa facem parte din categoria celor care au castigat, atunci cand, cel mai de seama oaspete si prieten va pleca dintre noi!
Ameen! Alhamdulillahi Rabbil Alamin!
SalAllahu ala Muhammad! SalAllahu aleihi wa sallam!

Trebuie sa citesti:

https://islamulpaceaeterna.wordpress.com/2014/07/07/ce-nu-stiati-despre-postull-din-ramadan/

https://islamulpaceaeterna.wordpress.com/2015/06/10/de-ce-este-unica-luna-ramadan3191/

https://islamulpaceaeterna.wordpress.com/2013/07/24/maretia-ramadanului-dupa-povestea-adevarata-a-doi-dintre-companionii-profetului-salallahu-aleihi-wa-sallam1/

CezarinaS.
TOGETHER FOR ETERNAL PEACE!

Islamul Pacea Eterna

Advertisements

Lasă un Comentariu

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s