CE SE MAI POATE FACE IN FOLOSUL CELUI DECEDAT?

CE SE MAI POATE FACE IN FOLOSUL CELUI DECEDAT?

Alhamdulillah wa salaatu wa salaamu ala Rasulillah!

Asadar, ce se mai poate in folosul celui decedat:

Invatatii sunt de acord că beneficiile du’aa  (suplicatiei), a te ruga de iertare pentru el, oferirea de caritate și Hajj-ul, sunt lucruri care pot fi facute in folosul celui decedat si care ajung la el.

În ceea ce privește du’aa și ruga pentru iertare, Allah spune (traducerea sensurilor):

Şi acelora care au venit după ei şi au zis: „Doamne, iartă-ne nouă şi fraţilor noştri care ne-au luat-o înainte întru credinţă ..” [al-Hashr 59:10] 

Profetul (sall Allahu aleyhi wa sallam/pacea și binecuvântările lui Allah să fie asupra lui) a spus: „Rugați-vă de iertare pentru fratele vostru și cereți să fie ferm, căci acum el este întrebat (sa fie statornic si sa raspunda intrebarilor din mormant)”.

Iar el (pacea și binecuvântările lui Allah să fie asupra lui) a spus: „Când oferiți Rugăciunea (funerara) pentru cel decedat, faceți apoi du’aa cu sinceritate pentru el„.

În ceea ce privește caritatea, a fost relatat în al-Saheehayn  (in cele doua Sahihuri) de la  Aa’ishah că un om i-a spus Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah să fie asupra lui):”Mama a murit brusc și nu a lăsat o dorință, dar eu cred că dacă ar fi apucat să vorbeasca,  ar fi dat în caritate. Va avea vreo răsplata dacă dau în numele ei in caritate?  Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah să fie asupra lui) a spus:” Da „. [Relatat de al-Bukhaari, nr. 1388; Muslim, nr. 1004]

Și a fost relatat de al-Bukhaari de la Sa’d ibn ‘Ubaadah că mama sa a murit atunci când a fost absent și a spus: „O Messenger al lui Allah, mama mea a murit când am fost absent. O să fie în folosul ei dacă dau caritate în numele  ei? „El a spus:” Da. ” El a spus:” Iti cer sa fii martor  că grădina mea care dă roade este dată în caritate în numele ei.” [Bukhaari, 2756]

Un alt lucru care poate aduce beneficii celui decedat este atunci cand  ruda lui îi dedică o parte din sacrificiul pe care îl oferă. Când Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah să fie asupra lui) a oferit un sacrificiu, el a spus: „În numele lui Allah, O Allah, în numele lui Muhammed și al familiei lui Muhammed.” (raportat de Muslim, nr 1967) – iar  familia lui Muhammad  include si pe cei vii și pe cei morți.

În ceea ce privește Hajj, Profetul (sall Allahu aleihi wa sallam) i- a spus celei care l-a întrebat despre Hajj: „Nu crezi că dacă mama ta ar avea o datorie, ai plăti-o pentru ea?  Ea a spus: „Da.” El (sall Allahu aleihi wa sallam) a spus: „O datorie datorată lui Allah merită  mai mult să fie plătită„. [al-Bukhaari, 6699; Muslim, 1148]

Din cele de mai sus reiese că oferirea de caritate în numele celui decedat va fi in beneficiul lui și răsplata va ajunge la el. Nu exista nicio diferenta de opinie in aceasta privinta.

Al-Nawawi a spus:
„..Oricine dorește să-și onoreze părinții, să ofere caritate în numele lor, căci (rasplata) caritatii va ajunge la cei decedați și va fi în folosul lor și nu există nici o diferență de opinie în rândul Musulmanilor cu privire la acest subiect.

Aceasta este opinia corectă. Cu privire la raportul relatat de qaadi Abu’l-Hasan al-Maawardi al-Basri al-Faqeeh al-Shaafa’i în cartea sa al-Haawi de la unii dintre savanții din al-kalaam, că nicio recompensă nu poate ajunge la decedat după moartea sa, aceasta este o părere care este cu siguranță greșită și este în mod clar contrară textelor din Qur’aan și Sunnah și consensul acestei  ummah, astfel încât nu trebuie sa-i fie acordată nicio atenție.

În ceea ce privește Rugăciunea și postul în numele celor morți, punctul de vedere al al-Shaafa’i și al majorității învățaților este că răsplata pentru asta nu ajunge la decedat, mai putin dacă nu este un post care a fost obligatoriu pentru cel decedat, astfel încât moștenitorul său sau cineva caruia moștenitorul i-a dat permisiunea, îl face în numele său. Două opinii cu privire la acest lucru au fost relatate de al-Shaafa’i, cea mai cunoscută fiind că nu este valabilă; o viziune mai corectă, conform învățătorilor Shaafai, este că este valabilă.

În ceea ce privește citirea Qur’an-ului, părerea binecunoscută a Mandhabului Shaafa’i  este că răsplata pentru asta nu ajunge la decedat. Unii dintre companionii săi au spus că răsplata lui ajunge la decedat. Unii dintre invatati au fost de părere că răsplata tuturor actelor de adorare – rugăciune, post, citire a Qur’an-ului etc. – ajung la decedat … Apoi al-Nawawi a menționat că răsplata pentru du’aa, caritate și Hajj ajunge la decedat, conform consensului invatatilor.

Se spune în Tuhfat al-Muhtaaj (7/72):

Decedatul poate beneficia de caritate acordată în numele său, care poate include un Mus-haf  (Coran),  sau săparea unui puț sau plantarea unui copac, fie că o face în timpul vieții sale, fie că este făcută de altcineva în numele său după moartea sa.

În ceea ce privește cea mai buna cale de care pot beneficia parintii, este Du’a din plin.

Allah spune :

 “Şi din îndurare coboară pentru ei aripa smereniei şi îndurării şi spune: „Doamne, fii îndurător cu ei, căci ei m-au crescut [când am fost] mic![al-Isra’ 17:24] 

Iar Profetul (sall Allahu aleihi wa sallam) a spus: „Când o persoană moare, toate faptele sale bune se termină cu excepția a trei: caritate continuă sau cunoștințe benefice sau un copil dreptcredincios care se va ruga (va face Du’a) pentru el„.

În ceea ce privește caritatea, cele mai bune lucruri pe care ar putea fi cheltuite in caritate sunt  cheltuielile pe calea lui Allah, construirea de moschei și ajutarea celor care cauta stiinta prin tipărirea cărților pentru ei sau oferindu-le banii de care au nevoie.

De asemenea, trebuie evitate inovatiile (bid’ah), cum ar fi marcarea oferita in a patruzecea zi după moarte sau la trecerea unui an,  sau întâlniri de recitare  a surei al-Faatihah (prima surah a Qur’an-ului ), a face acte interzise la morminte și așa mai departe.

https://islamulpaceaeterna.wordpress.com/2016/01/03/recitarea-al-fatiha-in-anumite-ocazii/

https://islamulpaceaeterna.wordpress.com/2015/11/04/moartea-si-doliul-in-islam/

Si Allah stie cel mai bine!

COPYRIGHT : ISLAMUL PACEA ETERNA

© ISLAMUL PACEA ETERNA, autor/deținător: CEZARINA SAIJARI, 2013-2017.

URMARIȚI ISLAMUL PACEA ETERNA:

PE PAGINA DE FACEBOOK (LIKE PAGE):

https://www.facebook.com/IslamulPaceaEterna/?ref=aymt_homepage_panel

PE GRUP:

https://www.facebook.com/groups/501221379946302/

INSTALEAZA APLICATIA PENTRU ANDROID SI IOS:

https://islamulpaceaeterna.wordpress.com/nou-aplicatia-islamul-pacea-eterna/

ABONEAZA-TE PRIN E-MAIL:

https://islamulpaceaeterna.wordpress.com/

 

Anunțuri

CARE ESTE SOMNUL CARE INVALIDEAZA WUDOO?

CARE ESTE SOMNUL CARE INVALIDEAZA WUDOO?

Alhamdulillah wa salaatu wa salaamu ala Rasulillah!

Este invalidat wudoo  (ablutiunea necesara pentru a putea implini As-Salah (Rugaciunea)) pentru cel care doarme, dar nu este sigur daca somnul sau a fost adanc sau nu?

Cred ca fiecare dintre noi si-a pus aceasta intrebare si nu doar o singura data.

Dacă o persoană doarme și nu este sigură dacă acest somn invalidează wudoo sau nu, atunci wudoo,  nu este invalidat prin asta.

Al-Nawawi (Allah să aibă milă de el) a spus în al-Majmoo (2/17): Dacă o persoană nu este sigură dacă a adormit sau a ațipit, dar una dintre cele două s-a întâmplat, wudoo lui nu este invalidat .

 Al-Shaafa’i a spus in al-Umm: „Pentru a fi in siguranta, ar trebui sa faca wudoo” … apoi a spus: Daca el este sigur ca a dormit, dar nu este sigur daca stătea ferm pe spatele său sau nu, nu trebuie să facă wudoo „. Acest lucru a fost clar declarat de autorul al-Bayaan și de alții, și este punctul de vedere corect.

Cuvintele lui Al-Nawawi  „dacă stătea ferm pe spate sau nu” – înseamnă: dacă stătea ferm pe spatele lui pe pământ, pe baza faptului că nu-si invalidează wudoo-ul său dacă stă bine pe spatele lui pe pământ. Opinia corectă privind invalidarea wudoo prin somn este că, dacă somnul este adânc, invalidează wudoo, și dacă este usor nu face acest lucru.

Dovada că somnul nu invalidează wudoo  în caz de incertitudine cu privire la faptul că orice lucru care îl invalidează s-a întâmplat, este relatarea  prezenta in  al-Bukhaari (137) și Muslim (361) de la Abbaad ibn Tameem de la unchiul său paternal,  care a spus:”O plângere a fost făcută Profetului sall Allahu aleihi wa sallam,  despre situatia in care  cineva crede că s-a întâmplat ceva în timp ce implinea Rugaciunea (se refera la eliminarea de gaze). El  (sall Allahu aleihi wa sallam) a spus: „Nu te opri până nu auzi un sunet sau nu constati un miros.”

Și Muslim (362) a relatat că Abu Hurayrah (Allah să fie mulțumit de el) a spus: Trimisul lui Allah  sall Allahu aleihi wa sallam  a spus: „Dacă unul dintre voi simte ceva în stomac și nu este sigur dacă  ceva a ieșit din el sau nu , să nu paraseasca  moscheea decât dacă aude un sunet sau observă un miros „.

Al-Nawawi ( Allah să aibă milă de el) a spus în Sharh Muslim:

Cuvintele Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui): „dacă nu aude un sunet sau observă un miros”  înseamnă: pana cand nu este sigur că unul dintre cele doua  s-a întâmplat. Nu este esențial ca el să si audă și să si miroasă, conform consensului Musulmanilor.

Aceast hadeeth este unul dintre principiile de bază ale islamului și unul dintre cele mai importante principii ale fiqh-ului, și anume că se presupune că lucrurile rămân așa cum au fost inițial, dacă nu există dovada contrariului,  iar simpla îndoială nu schimbă nimic.

Un exemplu în acest sens este situatia menționată în hadeth, in care o persoană care este sigură că s-a purificat pe sine și nu este sigură dacă această purificare  a fost invalidata (adica este constient ca a facut wudoo dar dupa aceea nu mai este sigur daca s-a intamplat ceva care ar fi putut sa-i invalideze ablutiunea)  este considerata a fi in stare de puritate  (adica are wudoo valabil) și nu are importanță dacă această îndoială apare în timpul Rugăciunii sau în afara Rugăciunii. Aceasta este opinia noastră și punctul de vedere al majorității invatatilor din  generațiilor anterioare și ulterioare.

Companionii noștri au spus: nu are importanță dacă probabilitatea  ca wudoo sa fi fost invalidat este egala cu probabilitatea  ca wudoo sa nu fi fost invalidat, sau daca crede ca una dintre variante este mai probabila. El nu trebuie sa faca wudoo in niciunul dintre cazuri.

Si au mai spus: Dar este mustahabb (recomandat) pentru el să facă wudoo , pentru a fi în siguranță.

Si Allah stie cel mai bine!

TOT CE TINE DE PURIFICARE, AICI:

https://islamulpaceaeterna.wordpress.com/category/wudhu-tayammum-ghusul/

 

COPYRIGHT : ISLAMUL PACEA ETERNA

© ISLAMUL PACEA ETERNA, autor/deținător: CEZARINA SAIJARI, 2013-2017.

URMARIȚI ISLAMUL PACEA ETERNA:

-PE PAGINA DE FACEBOOK (LIKE PAGE):

https://www.facebook.com/IslamulPaceaEterna/?ref=aymt_homepage_panel

-PE GRUP:

https://www.facebook.com/groups/501221379946302/

-INSTALEAZA APLICATIA PENTRU ANDROID SI IOS:

https://islamulpaceaeterna.wordpress.com/nou-aplicatia-islamul-pacea-eterna/

-ABONEAZA-TE PRIN E-MAIL:

https://islamulpaceaeterna.wordpress.com/

 

ADEVARATUL NUME AL LUI ‘ISA (EESA)/ISUS (aleihi salam)!

ADEVARATUL NUME AL LUI ‘ISA (EESA)/ISUS (aleihis salam)!

Alhamdulillahi wa salaatu wa sallamu ala Rasulillah!

Cum se numește ‘Isa (Eesa)/Isus (pacea fie asupra lui) în cărțile evreilor? De ce este diferit de numele menționat în Coran?

In primul rand:

Eesa ibn Maryam (Isus fiu al Mariei – pacea fie asupra lui ) este unul dintre Mesagerii  cu voința puternica. Allah l-a trimis la Fiii lui Israel și l-a învățat Tora și Evanghelia. El a spus că a venit să confirme ceea ce era în Tora, afirmând-o și crezând în ea, dar el a abrogat unele dintre regulile ei. El vorbea limba ebraică, limba fiilor lui Israel.

Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah (Allah sa aiba milă de el) a spus:

Fără îndoială, oamenii lui Moosa/Moise (pacea fie asupra lui ) au fost Fiii lui Israel, iar Tora a fost revelată în limba lor. În mod asemănător, Fiii lui Israel erau poporul lui Mesia (pacea fie asupra lui), iar Mesia  vorbea limba lor. Niciunul dintre acești doi Mesageri nu s-a adresat nimănui, cu excepția limbii evreiești, și nici unul dintre ei nu vorbea latină, siriacă, greacă sau coptă.”

[Al-Jawaab as-Saheeh (2/94)]

El a mai spus:

Este binecunoscut, conform consensului creștinilor, că Mesia nu a vorbit altceva decât ebraică, asemenea  tuturor  Profeții Fiilor lui Israel, și obisnuia sa se roage îndreptat  spre qibla lor (directia în care se face rugăciunea). El nu s-a rugat  îndreptat  spre est și nu i-a instruit pe oameni să se roage cu fața spre est.’

[Al-Jawaab as-Saheeh (3/32)]

In al doilea rand:

Shaykh Rasheed Rida (rh) a spus: 

Creștinii [arabi]  il numesc pe Profetul lui Allah Eesaa, Yasoo; în ebraică numele este Yeshua. Acesta este un nume care este compus din două cuvinte, „Yahweh Shu „, adică salvator. Acest nume era comun printre triburile israeliților, cum ar fi Yashoo ‘ibn Noon (Yeshua ben Nun – Iosua, fiul lui Nun)  și Yoosha  slujitorul lui Moosaa (pacea fie asupra lui).’

Shaykh Rasheed Rida ( Allah sa aiba milă de el) a mai spus:

Numele „Eesa” este o formă arabizată  a numelui „Yashoo” (Yeshua), cu o transpunere a literelor, modificându-se  litera „sheen”( ș) cu „seen” (s).  Acest lucru se întâmplă adesea în cuvinte care sunt transmise din ebraică în arabă. Litera „seen” (s)  din cuvintele al-maseeh (mesia) și Moosa, este litera „sheen” (ș)  în ebraică (mashiach și Moshe), precum este ultima literă din cuvântul shams (care inseamna soare, și care în ebraică este shemesh).’

[Tafseer al-Manaar (3/251)]

Al-Qaasimi ( Allah sa aiba milă de el) a spus:
„Eesa” este forma Arabizată a numelui „Yasoo”, care este un cuvânt grecesc care înseamnă salvator; este același cu numele „Yashoo” (Yeshua), cu excepția faptului că acesta din urmă este ebraic.

[Tafseer al-Qaasimi (2/318)]

Ash-Shawkaani (rh) a spus: 

Există o diferență de opinie cu privire la originea cuvântului maseeh (mesia). S-a spus că vine din cuvântul mas-h pentru că el a rătăcit (masaha) pe pământ, adică  el a călătorit pe pamant  și nu s-a stabilit niciodată în vreun loc. Și s-a spus că el nu a atins (yamsah) nici o persoană suferinda, fara ca sa o vindece, de aceea a fost numit maseeh (cel  care atinge). Conform acestor două opinii, cuvântul este un participiu activ.

Și s-a spus că este așa pentru că el s-a uns (yamsah) cu untdelemnul cu care au fost unși Profeții. Și s-a spus că se datorează faptului că talpile picioarelor sale erau plate (mamsooh); sau pentru că frumusețea l-a atins (masahahu);  sau pentru că a fost uns (musiha) prin purificare de păcat. Conform acestor patru sugestii, cuvântul este un participiu pasiv.

Abu’l-Haytham a spus: Maseeh (Mesia)  este opusul al-maseekh. Ibn al-A’raabi a spus: Maseeh este siddeeq (puternic și sincer în credință).

Vezi si:

https://islamulpaceaeterna.wordpress.com/2015/04/13/ce-inseamna-mesiamesih-in-islam3053/

Abu ‘Ubayd a spus: ‘Originea acestui cuvânt în ebraică este mashiach, care a fost arabizat, precum numele Moshe a fost arabizat  in Moosa (Moise).

Eesa este un nume non-arab; s-a sugerat, de asemenea, că este vorba de un nume arab, derivat din verbul „aasahu / ya’oosuhu”, adică cel care  iși  gestioneaza afacerile.

Se spune în al-Kashshaaf: ‘Este o formă arabizata  a numelui Ayshoo.
Ceea ce vedem în Evanghelie, în mai multe locuri, este că numele lui este Yashoo (Yeshua).’

[Fath al-Qadeer (1/391)]

Ibn ‘Ashoor ( Allah sa aiba milă de el) a spus:
Fiii lui Israel îl numeau   Yashoo ‘an-Naasiri sau an-Nasri (Isus Nazarianul, sau Isus din Nazaret).

[At-Tahreer wa’t-Tanweer (1/533)]

Se spune în Evanghelia lui Ioan:

Prin urmare, Iuda a luat o cohorta şi nişte gărzi, trimise de conducătorii preoţilor şi de farisei, şi au venit acolo cu lămpi, făclii şi arme. Isus, ştiind tot ce urmează să i se întâmple, a ieşit şi i-a întrebat:

– Pe cine căutaţi?

Ei i-au răspuns:

– Pe Isus din Nazaret!

El le-a zis:

– Eu sunt!

(Ioan 18:3-5) 

Deci, Mesia (pacea fie asupra lui) a fost cunoscut printre toți iudeii și fiii lui Israel ca Isus din Nazaret, numit după numele acelui oras.

Ei au menționat, de asemenea  că, cuvântul Mesia este un titlu evreiesc menționat în Tora, care se poate referi la orice Profet și fiecare rege evreu a fost numit Mesia. Înțelesul cuvântului este cel ales de Allah (Dumnezeu), după cum s-a menționat în Marcu 8:29. În Psalmul 105: 15 cuvântul este folosit pentru a se referi la toți Profeții lui Dumnezeu.

https://islamulpaceaeterna.wordpress.com/2015/04/13/ce-inseamna-mesiamesih-in-islam3053/

Conform evreilor, numele Yashoo (Yeshua) înseamnă cel ales de Domnul; salvatorul. Dar ei nu au crezut în Eesa/Isus (pacea fie asupra lui); mai degrabă au încercat să-l omoare și să scape de el, dar Allah l-a salvat de la el și l-a ridicat la El.

https://islamulpaceaeterna.wordpress.com/2016/04/13/unde-se-afla-isus-acum/

https://islamulpaceaeterna.wordpress.com/2014/04/13/ci-allah-l-a-ridicat-pe-isus-la-el/

In al treilea rand:

Numele lui Mesia (pacea fie asupra lui) în Coran, este „Isa (Eesa), care este o formă arabizata a numelui evreiesc Yashoo” (Yeshua), deoarece Coranul a fost revelat în limba Arabă. De fapt, nu există nicio diferență între cele două nume,  pentru că atunci când numele non-arabe sunt arabizate, ele sufera  câteva modificări.

Si Allah stie cel mai bine!

Trebuie sa citesti:

https://islamulpaceaeterna.wordpress.com/2015/04/03/as-salamu-aleikum-de-la-adam-la-iisus-la-muhammad/

COPYRIGHT : ISLAMUL PACEA ETERNA

© ISLAMUL PACEA ETERNA, autor/deținător: CEZARINA SAIJARI, 2013-2017.

URMARIȚI ISLAMUL PACEA ETERNA:

-PE PAGINA DE FACEBOOK (LIKE PAGE):

https://www.facebook.com/IslamulPaceaEterna/?ref=aymt_homepage_panel

-PE GRUP:

https://www.facebook.com/groups/501221379946302/

-INSTALEAZA APLICATIA PENTRU ANDROID SI IOS:

https://islamulpaceaeterna.wordpress.com/nou-aplicatia-islamul-pacea-eterna/

-ABONEAZA-TE PRIN E-MAIL:

https://islamulpaceaeterna.wordpress.com/

 

 

 

Care Sunt Drepturile Unui Musulman Față De Un Alt Musulman? Pacatuim Daca Nu Le Indeplinim?

Care Sunt Drepturile Unui Musulman Față De Un Alt Musulman? Pacatuim Daca Nu Le Indeplinim?

Alhamdulillahi Rabbil Alamin wa salaatu wa salaamu ala Rasulillah!

Drepturile pe care un Musulman le are față de alt Musulman sunt multe, dintre care unele sunt obligații individuale care sunt cerute fiecărei persoane, iar dacă nu reușește să le facă, el păcătuiește. Altele sunt obligații comunitare; dacă unii oameni le indeplinesc, povara păcatului se ridica de la ceilalti. Iar unele sunt mustahab (încurajate), dar nu obligatorii, așa că Musulmanul nu păcătuiește dacă nu le face.

Al-Bukhaari (1240) și Muslim (2162) au relatat că Abu Hurayrah  (Allah sa fiemulțumit de el) a spus:„L-am auzit pe Trimisul lui Allah (sall Allahu aleihi wa sallam) spunand:”Drepturile unui Musulman față  de un altul sunt cinci: întoarcerea salutului (raspunsul la Salam), vizitarea bolnavilor, participarea la înmormântări, acceptarea invitațiilor și sa raspunda cu ‘Yarhamuk Allah’  Allah să aibă milă de tine)  celui care strănuta „.

Muslim (2162) a relatat de la Abu Hurayrah (Allah să fie mulțumit de el) că Trimisul lui Allah (sall Allahu aleihi wa sallam) a spus: „Drepturile unui Musulman asupra celuilalt sunt șase.” S-a spus:’Care sunt ele, O Mesager al lui Allah? El a spus: „Dacă îl întâlnești, salută-l cu salam; dacă te invită, accepta invitația; dacă  cere un sfat, dă-i lui un sfat sincer; dacă strănută și  Îl laudă pe Allah, spune-i  ‘Yarhamuk Allah’ (Allah să aibă milă de tine); dacă se îmbolnăvește, vizitează-l; și dacă moare, mergi la înmormântarea lui.”

Ash-Shawkaani (Allah sa aiba milă de el) a spus:’ Ce se înțelege prin cuvintele „Drepturile Musulmanului” este că ele nu ar trebui să fie omise și să le facă fie obligatorii, fie recomandate, într-o asemenea măsură încât este foarte similar cu faptul că sunt obligatorii și nu ar trebui să fie omise. Cuvântul „drept” (haqq) poate fi folosit în sensul de obligatoriu, așa cum a fost menționat de Ibn al-A’raabi. [Nayl al-Awtaar, 4/21] 

1. Întoarcerea salutului (raspunderea la salam) este obligatorie dacă salutul este dat unei singure persoane. Dacă este acordată unui grup, atunci este obligatorie asupra grupului (kifaayah fard sau obligație comuna; dacă unul din grupuri returnează salutul, obligația a fost îndeplinită).

În ceea ce privește inițierea salutării, principiul de bază este că este Sunnah. Se spune în al-Mawsoo’ah al-Fiqhiyyah (11/314):

„Inițierea salutului este Sunnah mu’akkada (Sunnah confirmata), deoarece Profetul (sall Allahu aleihi wa sallam) a spus: „Răspândiți salutul (salaam) între voi.” Este obligatoriu să intoarceti salutul dacă acesta este dat unei persoane. Dacă salutul este dat unui grup, atunci în cazul lor este fard kifaayah (obligație comună); dacă unul dintre ei răspunde, păcatul este ridicat de la ceilalți, dar dacă toți răspund, toți au făcut ceea ce este necesar. Fie că răspund împreună sau unul după altul. Dacă toți refuză să răspundă, atunci toți păcătuiesc din cauza relatarii care spune: „Drepturile unui musulman față de celălalt sunt cinci: întoarcerea (salutului) cu salaam …”

2. Vizitarea bolnavului este o obligatie comunitara.

 Shaykh Ibn ‘Uthaymeen a spus:’Vizitarea bolnavului este fard kifaayah (obligatie comunitara).

[Majmoo‘ Fataawa wa Rasaa’il Ibn ‘Uthaymeen, 13/1085 ]

3. Participarea la funeralii este de asemenea  fard kifaayah (obligatie comunitara).

4. În ceea ce privește acceptarea invitațiilor, în cazul invitației la o sărbătoare de nuntă, atunci majoritatea savanților consideră că este obligatoriu să accepte, cu excepția cazului în care există un motiv justificat de sharia’ah pentru a nu face acest lucru. Dacă este vorba despre altceva decât o sărbătoare de nuntă, majoritatea consideră că este mustahabb (recomandat). Dar există condiții pentru acceptarea invitațiilor în termeni generali.*

5. În ce privește a spune Yarhamuk Allah (Allah să aibă milă de tine) pentru cel care strănuta, există o diferență de opinii cu privire la reguli.

Se spune în al-Mawsoo’ah al-Fiqhiyyah, 4/22:
‚ A spune Yarhamuk Allah (Allah să aibă de tine) este Sunnah  în conformitate cu Shaafa’is.
Potrivit lui Hanbali și Hanafi, este obligatoriu.
Maaliki a spus – și este o opinie si în rândul Hanbalis – că este o obligație comună.

A fost relatat de la al-Bayaan că opinia cea mai puternică este că este o obligație individuală (” fard ayn”), din cauza hadisului: „Este datoria oricărui musulman care îl aude (pe cel care strănuta) să spună: Yarhamuk Allah (Allah să aibă milă de tine).”

Opinia cea mai corectă este aceea că este obligatoriu pentru cel care-l aude pe cel care stranuta si-L lauda  pe Allah (spunând „Al-hamdu Lillah”), datorită hadisului relatat de al-Bukhaari (6223) de la Abu Hurayrah ( Allah să fie mulțumit de el) de la Profet (sall Allahu aleihi wa sallam), care a spus: „Lui Allah îi place strănutul  și nu-i place cascatul, așa că dacă vreunul dintre voi strănută și Îl laudă pe Allah (spune” al-hamdu Lillaah „), este de datoria fiecărui Musulman care îl aude să-i spună: „Yarhamuk Allah (Allah să aibă milă de tine)”.

Ibn al-Qayyim (Allah să aiba mila de el) a spus:’ Am citat hadisul lui Abu Hurayrah, în care se spune: „Dacă vreunul dintre voi strănută și Îl laudă pe Allah (al-hamdu Lillaah) este o datorie (haqq) a fiecărui musulman care îl aude să-i spună: „Yarhamuk Allaah (Allah să aibă milă de tine)”.

Al-Tirmidhi a inclus hadisul lui Anas sub titlul:< Capitolul despre ceea ce a fost relatat despre faptul că este obligatoriu să spui Yarhamuk Allah (Allah să aibă milă de tine) când cineva care strănuta spune Al-hamdu Lillah (laudă lui Allah)>. Acest lucru indică faptul că este obligatoriu în opinia sa, și aceasta este viziunea corectă, din cauza hadisurilor care indică în mod clar că este obligatoriu și nu există nimic care să contrazică acest lucru, iar Allah știe cel mai bine.

Altul este cel a lui Saalim ibn ‘Ubayd, în care se spune: „Cei care sunt cu el să-i spună:”Yarhamuk Allah (Allah să aibă milă de tine) „. Și altul este raportul relatat de Tirmidhi de la Ali care a spus: Trimisul lui Allah (sall Allahu aleihi wa sallam) a spus: „Musulmanul are șase (drepturi) față de celălalt Musulman: ar trebui să-l salute cu salam când îl întâlnește; trebuie să răspundă când îl invită; ar trebui să-i spună lui Yarhamuk Allah (Allah să aibă milă de tine), dacă el strănuta; ar trebui să-l viziteze dacă se îmbolnăvește; ar trebui să participe la înmormântarea lui dacă moare; și el ar trebui să iubească pentru el ceea ce iubește pentru el însuși.”. El ( Tirmidhi) a spus: Aceasta este un hadis Hasan (bun). A fost de asemenea relatat si printr-un alt isnaad din partea Profetului (sall Allahu aleihi wa sallam). Unii dintre invatati au vorbit negativ despre al-Haarith al-Awar (unul din naratori).

În același capitol,  este de asemenea relatat de la Abu Hurayrah, Abu Ayyoob, al-Bara și Abu Mas’ood. Iar altul dintre aceste hadisuri este cel ce a fost relatat de catre Tirmidhi de la Abu Ayyoob, conform caruia Trimisul lui Allah (sall Allahu aleihi wa sallam) a spus: „Daca unul dintre voi stranuta, sa spuna  Al-hamdu Lillah (laudă  lui Allah); și lăsați-l să spună „ala kulli haal (în toate circumstanțele). Și cel care îi răspunde să spună: „Yarhamuk Allah (Allah să aibă milă de tine). Și lăsați-l să spună: Yahdikum Allahu wa yuslih baalakum ( Allah sa vă călăuzeasca  și vă îndreapte afacerile).

Reguli privitoare la stranut, AICI:

https://islamulpaceaeterna.wordpress.com/2017/07/05/reguli-privitoare-la-stranut/

Există patru tipuri de dovezi în hadeeth citate mai sus („dacă vreunul dintre voi strănută și Îl laudă pe Allah (spune al-hamdu Lillaah), este o datorie (haqq) a fiecărui Musulman care îl aude să-i spună: „Yarhamuk Allaah ( Allah să aibă milă de tine)”):

  • există o afirmație clară că este obligatoriu să spui Yarhamuk Allah (Allah să aibă milă de tine), care nu poate fi interpretată în nici un fel;

  • este obligatorie prin folosirea cuvântului haqq (tradus ca datorie/obligatie/drept);

  • este obligatorie prin utilizarea cuvântului „ala (asupra)”. Acest cuvânt înseamnă în mod clar că este obligatoriu

  • este impus. Nu există nicio îndoială că există multe obligații care se dovedesc a fi obligatorii pe baza unor dovezi mai puține decât acestea. Și Allah știe cel mai bine.

    [ din Haashiyat Ibn al-Qayyim „ala Sunan Abi Dawood, 13/259]

De asemenea, el a mai spus: Sensul aparent al hadisului menționat mai sus este acela că a spune Yarhamuk Allah este o obligație individuală pentru oricine il aude pe cel care a strănutat ca spune Al-hamdu Lillah; nu este acceptabil ca doar unul dintre ei să o spună. Aceasta este una dintre cele două opinii ale invatatilor, care a fost favorizată de Maalikis Ibn Abi Zayd și de Abu Bakr ibn al-‘Arabi, și nu poate fi altfel. [din  Zaad al-Ma‘aad, 2/437 ]

6. În ceea ce privește acordarea de sfaturi în cazul în care i se solicită acest lucru, este foarte probabil ca oferirea de consultanță sa fie o obligație comună.

Ibn Muflih (poate Allah avea milă de el) a spus:
Sensul aparent al cuvintelor lui Ahmad și al companionilor noștri este că este obligatoriu să se ofere sfaturi Musulmanului, chiar dacă el nu cere acest lucru, așa cum este și sensul aparent al relatarilor.

[din al-Adaab ash-Shar‘iyyah by Ibn Muflih, 1/307] 

Al-Mullah „Ali al-Qaari (Allah să aibă milă de el) a spus:
„Dacă iti cere sfatul”, înseamnă că dacă iti cere sfatul, atunci dă-i-l; este obligatoriu. De asemenea, este obligatoriu să se acorde consiliere chiar dacă nu a cerut acest lucru.

[din Mirqaat al-Mafaateeh, 5/213] 

Al-Haafiz Ibn Hajar ( Allah sa aiba milă de el) a spus:
Este clar că ceea ce se înțelege prin „datorie” (haqq) aici,  este că este obligatoriu. Acest lucru este diferit de cuvintele lui Ibn Battal, care a spus că ceea ce se înțelege este datoria de respect și de companie. Se pare că aici se înțelege că este o obligație comună.

[ Fath al-Baari, 3/113] 

Si Allah stie cel mai bine!

REGULI PRIVITOARE LA ACCEPTAREA INVITATIILOR

De la Aha Hurayrah (Allah să fie mulțumit de el) a fost relatat în Sahih al-Bukhaari (1164) și Saheeh Muslim (4022): „L-am auzit pe Trimisul lui Allah (sall Allahu aleihi wa sallam) ca a spus:” Drepturile unui Musulman față de un alt Musulmanul sunt cinci: întoarcerea salutului, vizitarea bolnavilor, participarea la înmormântări, acceptarea invitațiilor și sa spună Yarhamuk Allaah (Allah să aibă milă de tine) când strănuta.”

Invatatii au împărțit invitațiile la care Musulmanilor li s-a poruncit să raspunda, în două categorii:

1 –Invitația la o petrecere de nuntă (waleemah). Majoritatea oamenilor de știință au spus că este obligatoriu să accepte o astfel de invitație, cu excepția cazului în care există o scuză legitimata de Shar’ia – unele scuze vor fi menționate mai jos, in Sha Allah.

Dovezile (daleel) conform cărora este obligatorie acceptarea acestor invitații este hadeeth-ul relatat de Al-Bukhaari (4779) și Muslim (2585) de la Abu Hurayrah, in care Profetul (sall Allahu aleihi wa salllam) a spus:”Cel mai rău fel de mâncare este mâncarea de la o sărbătoare de nuntă care este reținută de la cei care vor veni și la care sunt invitați oamenii care ar putea să o refuze. Oricine nu acceptă invitația nu a ascultat de Allah și de Trimisul Său„.

2 –Invitația la diferite feluri de întâlniri, altele decât sărbătorile de nuntă. Majoritatea savanților spun că acceptarea acestor invitații este mustahabb, și nimeni nu difera in aceasta privinta, cu excepția unora dintre Shaafais și Zaahiris, care au spus că este obligatorie. Dacă spunem că este puternic incurajata  (mustahabb), suntem destul de aproape. Și Allah știe cel mai bine.

Insa oamenii de știință au stipulat condiții pentru acceptarea unei invitații; dacă aceste condiții nu sunt îndeplinite, atunci nu este obligatoriu sau mustahabb să acceptați invitația, mai degrabă ar putea fi haraam să participi. Aceste condiții au fost rezumate de Shaykh Muhammad ibn ‘Uthaymeen, care a spus:

– Nu trebuie să existe nimic munkar (rau, reprobabil) în locul în care  se ține intalnirea etc. Dacă există ceva neplacut/criticabil și este posibil să îl eliminați, atunci este obligatoriu să participați din două motive: acceptarea invitației și schimbarea lucrurilor neplăcute. Dacă nu este posibil să-l eliminați, atunci este haraam (interzis) să participați.

– Persoana care l-a invitat nu ar trebui să fie o persoană pentru care este obligatoriu sau Sunnah să o paraseasca (cum ar fi cel care comite in mod deschis acțiuni imorale sau păcate, în cazul în care părăsirea lui poate fi de folos în a-l face sa se caiasca).

– Persoana care l-a invitat ar trebui să fie Musulmană. Dacă nu este, atunci nu este obligatoriu să accepțe invitația, pentru că Profetul (sall Allahu aleihi wa sallam) a spus: „Drepturile unui Musulman față de un alt Musulman sunt cinci …”

– Alimentele oferite ar trebui să fie permise pentru a fi mâncate.

– Acceptarea invitației nu trebuie să conducă la ignorarea unei îndatoriri mai importante; dacă acesta este cazul, atunci este haraam sa accepte invitația.

– Nu trebuie să provoace nici o problemă persoanei invitate. De exemplu, dacă are nevoie să călătorească sau să-și părăsească familia care are nevoie de el acolo și așa mai departe. (al-Qawl al-Mufeed, 3/111).

Unii invatati au adăugat:
– Dacă gazda a emis o invitație generală, spunând că toată lumea este binevenită, atunci nu este obligatoriu sa accepte invitatia

De asemenea, femeile trebuie să țină cont de faptul că trebuie să ceară permisiunea soțului lor de a ieși la petrecerile, intalnirile la care sunt invitațe. Ar trebui ca aceste  surori să încerce să utilizeze cât mai bine timpul și întâlnirile lor în moduri care le vor aduce beneficii fie din punct de vedere religios, fie din punct de vedere lumesc.

Trimisul lui Allah (sallAllahu aleihi wa sallam) ne-a avertizat asupra consecințelor participării la întâlniri în care Allah nu este menționat. El (sall Allahu aleihi wa sallam) a spus: „Nici o persoana nu sta într-o adunare în care ei nu-L pomenesc pe Allah sau nu trimit binecuvântari asupra Profetului (sall Allahu aleihi wa sallam), fara ca sa  regrete, dacă El dorește El îi va pedepsi și dacă El voieste, îi va ierta „. (Relatat de al-Tirmidhi, 3302, el a spus că acesta este un hadeeth saheeh hasan, care a fost clasificat  ca saheeh de Al-Albaani în Sahee al-Tirmidhi, 3/140)

Fie ca Allah sa ne ajute si sa ne daruiasca abilitatea de a porunci binele (al-Maru’f) si de a interzice raul (al-Munkar) si de a obtine rasplata Sa cu orice ocazie! Allahumma Ameen!

https://islamulpaceaeterna.wordpress.com/2014/03/29/ce-datorie-ai-in-fata-de-fratelesora-ta-in-islam/

COPYRIGHT : ISLAMUL PACEA ETERNA

© ISLAMUL PACEA ETERNA, autor/deținător: CEZARINA SAIJARI, 2013-2017.

URMARIȚI ISLAMUL PACEA ETERNA:

PE PAGINA DE FACEBOOK (LIKE PAGE):

https://www.facebook.com/IslamulPaceaEterna/?ref=aymt_homepage_panel

PE GRUP:

https://www.facebook.com/groups/501221379946302/

INSTALEAZA APLICATIA PENTRU ANDROID SI IOS:

https://islamulpaceaeterna.wordpress.com/nou-aplicatia-islamul-pacea-eterna/

ABONEAZA-TE PRIN E-MAIL:

https://islamulpaceaeterna.wordpress.com/

DACA ZIUA DE ‘AID COINCIDE CU ZIUA DE VINERI!

DACA ZIUA DE ‘AID COINCIDE CU ZIUA DE VINERI!

Alhamdulillah wa salaatu wa sallamu ala Rasulillah!

Ibn Umar (ra) a spus:”Doua ‘Aid au venit impreuna in vremea Mesagerului lui Allah salAllahu aleihi wa sallam, asa ca el a condus oamenii in Rugaciune,  apoi a spus:”Oricine doreste sa vina la (Rugaciunea) de Vineri,  sa vina, si oricine doreste sa ramana in urma, sa ramana in urma.” [Sunan ibn Maajah, Vol. 1, Book 5, Hd 1312, Hassan]

S-a relatat de catre Iyas bin Abi Ramlah Ash-Shami:”Am auzit un om ca l-a intrebat pe Zaid bin Arqam:”Ati fost prezenti cu Mesagerul lui Allah salAllahu aleihi wa sallam cand erau doua ‘Aid in aceeasi zi?” El a spus:”Da!” A intrebat:”Si ce a facut?” El a spus:”A facut Rugaciunea de ‘Aid, apoi a acordat concesiunea sa nu se faca Rugaciunea de Vineri spunand:”Oricine doreste sa faca Rugaciunea (de Vineri), sa o faca.” [Sunan Ibn Maajah Vol. 1, Book 5, Hd 1310, Hassan]

Relatari asemanatoare se gasesc si in: Abu Dawood (1070) an-Nasaa’ee (3/194) Ibn Majah (1310) Ibn Khuzaimah (1474) ad-Daarimee ( 1620) Ahmad (4/372)

Shaikh Saleh al Fawzan a spus:”Daca ziua de ‘Aid coincide cu ziua de Vineri, oricine face Rugaciunea de ‘Aid cu imamul nu mai trebuie sa participe la Jumua’h (nu mai este obligatoriu); in acest caz, devine Sunnah. Daca a ales sa nu mearga la Rugaciunea Jumu’ah, atunci trebuie sa implineasca Rugaciunea de Zhur. Aceasta in cazul oamenilor,  altii in afara de Imam. In cel priveste pe Imam, el trebuie sa se prezinte pentru Jumu’ah si sa-i conduca in Rugaciune pe cei care au venit sa faca Rugaciunea. Rugaciunea Jumua’h nu trebuie parasita complet in aceasta zi..” [Fataawa Islaamiyah Vol. 2 Pg 453-454 ]

Pentru cine se intreaba cum pot fi doua Aid-uri in aceeasi zi, trebuie sa mentionez ca ziua de Vineri este considerata o zi de Aid.

Ibn Abbas a relatat:”Mesagerul lui Allah sall Allahu aleihi wa sallam a spus:”Allah a facut aceasta zi de Vineri o sarbatoare pentru Musulmani. Oricine vine la Rugaciunea de Vineri, sa faca baie (ghusl), sa aplice parfum daca are, si sa foloseasca betisorul de dinti (miswak)”. [Sunan Ibn Majah 1098]

© ISLAMUL PACEA ETERNA, autor/deținător: CEZARINA SAIJARI, 2013-2017.

URMARESTE ISLAMUL PACEA ETERNA:

PE PAGINA DE FACEBOOK (LIKE PAGE):

https://www.facebook.com/IslamulPaceaEterna/?ref=aymt_homepage_panel

PE GRUP:

https://www.facebook.com/groups/501221379946302/

INSTALEAZA APLICATIA PENTRU ANDROID SI IOS:

https://islamulpaceaeterna.wordpress.com/nou-aplicatia-islamul-pacea-eterna/

ABONEAZA-TE PRIN E-MAIL:

https://islamulpaceaeterna.wordpress.com/

 

DESCRIPTION OF HAJJ (English)

DESCRIPTION OF HAJJ

 

Alhamdulillahi Rabbil Alamin wa sallaatu wa salaamu ala Rasulillah!

Hajj is one of the best acts of worship. It is one of the pillars of Islam with which Allaah sent Muhammad (sall Allahu aleyhi wa sallam) and without which a person’s religious commitment is incomplete. 

Worship cannot bring a person closer to Allaah and cannot be accepted unless it meets two conditions: 

1 – Sincerity towards Allaah alone, i.e., it is done to seek the Countenance of Allaah and the Hereafter, and is not done to show off, to enhance one’s reputation or for worldly gain. 

2 – Following the Prophet (peace and blessings of Allaah be upon him) in word and deed. Following the Prophet (peace and blessings of Allaah be upon him) can only be achieving by knowing his Sunnah. 

Hence the one who wants to worship Allaah by doing any act of worship – Hajj or anything else – has to learn the teachings of the Prophet (peace and blessings of Allaah be upon him) concerning it, so that his actions will be in accordance with the Sunnah. 

We will sum up in these few lines the description of Hajj as narrated in the Sunnah. 

TYPES OF HAJJ

There are three types of Hajj: Tamattu’, Ifraad and Qiraan. 

*Tamattu’ means entering ihraam for ‘Umrah only during the months of Hajj (the months of Hajj are Shawwaal, Dhu’l-Qi’dah and Dhu’l-Hijjah; see al-Sharh al-Mumti’, 7/62). When the pilgrim reaches Makkah he performs tawaaf and saa’i for ‘Umrah, and shaves his head or cuts his hair, and exits ihraam. Then when the day of al-Tarwiyah, which is the 8th of Dhu’l-Hijjah, comes, he enters ihraam for Hajj only, and does all the actions of Hajj. So Tamattu’ involves a complete ‘Umrah and a complete Hajj.

*Ifraad means entering ihraam for Hajj only. When the pilgrim reaches Makkah he performs tawaaf al-qudoom (tawaaf of arrival) and saa’i for Hajj, but he does not shave or cut his hair and does not exit ihraam, rather he remains in ihraam until he exits ihraam after stoning Jamarat al-‘Aqabah on the day of Eid.  If he delays the saa’i of Hajj until after the tawaaf of Hajj, there is nothing wrong with that. 

*Qiraan means entering ihraam for ‘Umrah and Hajj both together. Or entering ihraam for ‘Umrah first then including Hajj in that before starting the tawaaf of Hajj. That is done by intending that his tawaaf and saa’i will be for both Hajj and ‘Umrah.  

The actions done in Qiraan are the same as those done in Ifraad, except that the pilgrim doing Qiraan has to offer a hadiy (sacrifice) whereas the pilgrim doing Ifraad does not. 

The best of these three types of Hajj is Tamattu’. This is what the Prophet (peace and blessings of Allaah be upon him) enjoined upon his companions and urged them to do. Even if a person enters ihraam for Qiraan or Ifraad, then it is strongly recommended for him to change his intention to ‘Umrah, then complete ‘Umrah and exit ihraam, so that he will then be doing Tamattu’. He may do that after doing tawaaf al-qudoom and saa’i  – because when the Prophet (peace and blessings of Allaah be upon him) did tawaaf and saa’i during his Farewell Pilgrimage, and his companions were with him, he told everyone who did not have a sacrificial animal (hadiy) to change his intention and make his ihraam for ‘Umrah and to cut his hair and exit ihraam, and he said, “Were it not that I have brought the hadiy with me, I would do what I have commanded you to do.” 

IHRAAM

The pilgrim should observe the Sunnahs of ihraam, namely doing ghusl, applying perfume and praying. Then he should enter ihraam after he finishes the prayer or after boarding his means of transportation. 

Then if he is doing Tamattu’, he should say, “Labbayk Allaahumma bi ‘Umrah (Here I am, O Allaah, for ‘Umrah).” 

If he is doing Qiraam, he should say, “Labbayk Allaahumma bi Hijjah wa ‘Umrah (Here I am, O Allaah, for Hajj and ‘Umrah).” 

If he is doing Ifraad, he should say, “Labbayk Allaahumma Hajjan (Here I am, O Allaah, for Hajj).” 

Then he should say, “Allaahumma haadhihi hijjah laa riyaa’a fiha wa la sum’ah (O Allaah, this is a pilgrimage in which there is no showing off or seeking reputation).”  

Then he should recite the Talbiyah as the Prophet (peace and blessings of Allaah be upon him) did: “Labbayka Allaahumma labbayk, labbayka laa shareeka laka labbayk. Inna al-hamd wa’l-ni’mata laka wa’l-mulk, laa shareeka lak  (Here I am, O Allaah, here I am. Here I am, You have no partner, here I am. Verily all praise and blessings are Yours, and all sovereignty, You have no partner).” 

The Talbiyah of the Prophet (peace and blessings of Allaah be upon him) also included the words, “Labbayka ilaah al-haqq (Here I am, O God of Truth).” 

Ibn ‘Umar used to add to the Talbiyah the words, “Labbaayk wa sa’dayka, wa’l-khayr bi yadayka, wa’l-raghba’ ilayka wa’l-‘aml (Here I am and blessed by You, and all good is in Your hands, and desire and action are directed towards You).” 

Men should raise their voices when saying this, but a woman should recite in such a manner that those who are beside her can hear it, unless there is a man beside her who is not one of her mahrams, in which case she should recite it silently. 

If the person who is entering ihraam fears some obstacle that may prevent him from completing his pilgrimage (such as sickness, an enemy, being stopped from proceeding any further, etc), then he should stipulate a condition when entering ihraam by saying, “If I am prevented then my exiting ihraam is where I am prevented” – i.e., if something prevents me from completing my pilgrimage such as sickness or delay etc, then I will exit my ihraam. The Prophet (peace and blessings of Allaah be upon him) commanded Dubaa’ah bint al-Zubayr, when she wanted to enter ihraam but she was sick, to stipulate such a condition, and he said, “Your condition is valid with your Lord.” Narrated by al-Bukhaari (5089) and Muslim (1207). 

If he stipulates this condition and something happens to prevent him from completing his pilgrimage, then he exits his ihraam and does not have to do anything (i.e., offer a sacrifice in compensation). 

But the one who does not fear that some obstacle may prevent him from completing his pilgrimage does not have to stipulate any conditions, because the Prophet (peace and blessings of Allaah be upon him) did not stipulate conditions nor did he command everyone to do so. Rather he told Dubaa’ah bint al-Zubayr to do that because she was sick. 

The muhrim (person who has entered ihraam) should recite the Talbiyah a great deal, especially when circumstances and times change, such as when going up to a high place or going down to a low place, or when night or day begin. After that he should ask Allaah for His good pleasure and for Paradise, and seek refuge in His Mercy from the Fire. 

The Talbiyah is prescribed in ‘Umrah from the moment one enters ihraam until one starts Tawaaf. In Hajj it is prescribed from the moment one enters ihraam until one stones Jamarat al-‘Aqabah on the day of Eid. 

GHUSL WHEN ENTERING MAKKAH

When the pilgrim approaches Makkah, he should do ghusl before entering, if possible, because the Prophet (peace and blessings of Allaah be upon him) did ghusl before entering Makkah. Narrated by Muslim, 1259. 

Then when he enters al-Masjid al-Haraam he should do so with his right foot first, and say, “Bismillaah wa’l-salaatu wa’l-salaam ‘ala Rasool-Allaah. Allaahumma ighfir li dhunoobi waftah li abwaab rahmatika. A’oodhu Billaah il-‘Azeem wa bi wajhih il-kareem wa bi sultaanih il-‘qadeem min al-Shaytaan il-rajeem (In the name of Allaah, and blessings and peace be upon the Messenger of Allaah. O Allaah, forgive me my sins and open to me the gates of Your mercy. I seek refuge with Allaah the Almighty and in His noble Countenance and His eternal power from the accursed Satan).” Then he should go to the Black Stone in order to start tawaaf…

TAWAAF

Then when he enters al-Masjid al-Haraam he should do so with his right foot first, and say, “Bismillaah wa’l-salaatu wa’l-salaam ‘ala Rasool-Allaah. Allaahumma ighfir li dhunoobi waftah li abwaab rahmatika. A’oodhu Billaah il-‘Azeem wa bi wajhih il-kareem wa bi sultaanih il-‘qadeem min al-Shaytaan il-rajeem (In the name of Allaah, and blessings and peace be upon the Messenger of Allaah. O Allaah, forgive me my sins and open to me the gates of Your mercy. I seek refuge with Allaah the Almighty and in His noble Countenance and His eternal power from the accursed Satan).”

Then he should go to the Black Stone in order to start tawaaf. He should touch the Stone with his right hand and kiss it; if he cannot kiss it then he should touch it with his hand and kiss his hand. If he cannot touch it with his hand then he should face the Stone and point to it with his hand and say “Allaahu akbar”, but he should not kiss his hand. 

There is a great deal of virtue in touching the Black Stone, because the Prophet (peace and blessings of Allaah be upon him) said: “Allaah will raise up the Black Stone on the Day of Resurrection and it will have two eyes with which it will see and a tongue with which it will speak, and it will bear witness for those who touched it in sincerity.” Classed as saheeh by al-Albaani in Saheeh al-Targheeb wa’l-Tarheeb, 1144.

It is better not to crowd around and cause annoyance to people or be annoyed by them, because of the hadeeth in which the Prophet (peace and blessings of Allaah be upon him) said to ‘Umar: “O ‘Umar, you are a strong man, do not crowd around the Stone and disturb the weak. If you find space, then touch it, otherwise just face it and say ‘Allaahu akbar.’” Narrated by Ahmad, 191; classed as qawiy by al-Albaani in Risaalat Manaasik al-Hajj wa’l-‘Umrah, p. 21. 

Then he should move towards the right, with the Ka’bah on his left, and when he reaches the Yemeni Corner  (al-Rukn al-Yamaani, which is the third corner after the Black Stone) he should touch it, without kissing his hand or saying “Allaahu akbar”. If he cannot touch it then he should move on, and not crowd around it. Between the Yemeni Corner and the Black Stone he should say, “Rabbanaa aatina fi’l-dunya hasanah wa fi’l-aakhirah hasanah wa qinna ‘adhaab al-Naar (Our Lord! Give us in this world that which is good and in the Hereafter that which is good, and save us from the torment of the Fire).” Narrated by Abu Dawood and classed as hasan by al-Albaani in Saheeh Abi Dawood, 1666. 

Every time he passes the Black Stone he should face it and say ‘Allaahu akbar’, and in the rest of his tawaaf he should recite whatever he likes of dhikr, du’aa’ and Qur’aan, because tawaaf around the Ka’bah has been established for the remembrance of Allaah.

 In Tawaaf men should do two things: 

1 – Uncovering the right shoulder (idtibaa’) from the beginning of tawaaf until the end. This is done by placing the middle of the rida’ (upper garment) beneath the right armpit and the ends of the rida’ over the left shoulder. When the pilgrim finishes tawaaf, he should put his rida’ back as it was before tawaaf, because the time for wearing it with one shoulder uncovered is only in tawaaf. 

2 – Raml in the first three circuits only. Raml means walking quickly with short steps. In the last four circuits there is no raml, rather the pilgrim should walk normally. 

When the pilgrim has completed seven circuits of tawaaf, he should cover his right shoulder and then go to the Station of Ibraaheem (Maqaam Ibraaheem) and recite the words (interpretation of the meaning):

 “And take you (people) the Maqaam (place) of Ibraaheem (Abraham) [or the stone on which Ibraaheem (Abraham) stood while he was building the Ka‘bah] as a place of prayer (for some of your prayers, e.g. two Rak‘at after the Tawaaf of the Ka‘bah at Makkah).

[al-Baqarah 2:125] 

Then he should pray two rak’ahs behind the Station; in the first rak’ah after reciting al-Faatihah he should recite Yaa ayyaha’l-kaafiroon (Soorat al-Kaafiroon 109) and in the second Qul Huwa Allaahu ahad (Soorat al-Ikhlaas 112). Then when he has finished this prayer he should go to the Black Stone and touch it if he can. It is prescribed at this point to touch it only; if he cannot do that then he should go away and not point to it. 

Then after he has done tawaaf and prayed two rak’ahs, he should go to the Mas’a (place for doing saa’i) and perform saa’i between al-Safa and al-Marwah.

SAA’I BETWEEN AL-SAFA AND AL-MARWAH

 Then he should go out to the Mas’aa (place for saa’i) and when he comes near to al-Safa’ he should recite (interpretation of the meaning): 

Verily, As-Safa and Al-Marwah (two mountains in Makkah) are of the Symbols of Allaah

[al-Baqarah 2:158]

And he should say: “Nabda’u bima bada’a Allaah bihi (We start with that with which Allaah started).” 

Then he should climb al-Safa until he can see the Ka’bah, then he should face it and raise his hands and praise Allaah, and make du’aa’ as he wishes. The Prophet (peace and blessings of Allaah be upon him) used to say: “Laa ilaaha ill-Allaah wahdahu laa shareeka lah, lahu’l-mulk, wa lahu’l-hamd, wa huwa ‘ala kulli shay’in qadeer. Laa ilaaha ill-Allaah wahdah, anjaza wa’dah, wa nasara ‘abdah, wa hazamaa al-ahzaaba wahdah (There is no god but Allaah alone, with no partner or associate; His is the Dominion, all praise is due to Him, and He is able to do all things. There is no god but Allaah alone; he fulfilled His promise, granted victory to His slave, and defeated the confederates alone).” Narrated by Muslim, 1218. 

He should repeat that three times, and make du’aa’ in between. He should recite this dhikr then make du’aa’, then recite it again and make du’aa’, and recite it a third time, then come down to al-Marwah, and not make du’aa’ after the third time.

 When he reaches the green marker he should run as quickly as he can without disturbing anyone, because it was proven that the Prophet (peace and blessings of Allaah be upon him) did saa’i between al-Safa and al-Marwah, and he said, “The river bed is not crossed except with vigour.” Narrated by Ibn Maajah and classed as saheeh by al-Albaani in Saheeh Ibn Maajah, 2419. 

The river bed [it was a dried river bed in the time of the Prophet (peace and blessings of Allaah be upon him)] is the area between the two green markers that stand there now.

 When he reaches the second green marker, he should walk normally until he reaches al-Marwah. He should climb up it and turn to face the qiblah, and raise his hands and say what he said at al-Safa. Then he should come down from al-Marwah and head for al-Safa, walking in the place of walking and running in the place of running. When he reaches al-Safa he should do what he did the first time, and the same when he goes back to al-Marwah, until he has completed seven circuits; going from al-Safa’ to al-Marwah is one circuit, and coming back from al-Marwah to al-Safa is another circuit. During his saa’i he can say whatever he likes or dhikr and du’aa’, and recite Qur’aan.

 Note:

 The verse (interpretation of the meaning):

 Verily, As-Safa and Al-Marwah (two mountains in Makkah) are of the Symbols of Allaah

[al-Baqarah 2:158]

should be recited by the pilgrim who wants to perform saa’i when he approaches al-Safa at the beginning of saa’i only. It is not mustahabb to repeat it every time he approaches al-Safa and al-Marwah, as some people do.

SHAVING THE HEAD OR CUTTING THE HAIR

When the pilgrim who is doing Tamattu’ has completed seven circuits of saa’i, he should shave his head if he is a man, or cut his hair. If he shaves his head he must shave his entire head, and if he cuts his hair he must cut from all over his head. Shaving is better than cutting because the Prophet (peace and blessings of Allaah be upon him) made du’aa’ three times for those who shaved their heads and once for those who cut their hair. Narrated by Muslim, 1303. 

But if the time of Hajj is so close that there will be no time for the hair to grow back, then it is better to cut one’s hair at this point, so that there will be some hair left to shave during Hajj. The evidence for that is the fact that the Prophet (peace and blessings of Allaah be upon him) commanded his companions, during the Farewell Pilgrimage, to cut their hair during ‘Umrah, because they arrived on the morning of the 4th of Dhu’l-Hijjah. 

Women should cut the length of a fingertip from their hair. 

With these actions, the ‘Umrah of the one who is doing Tamattu’ is concluded, after which he should exit ihraam completely and do everything that those who are not in ihraam do, such as wearing regular clothes, wearing perfume, having intercourse with their wives, etc. 

Those who are doing Ifraad or Qiraan should not shave their heads or cut their hair, or exit ihraam, rather they should remain in ihraam until they exit ihraam on the day of Eid, after stoning Jamarat al-‘Aqabah and shaving their heads or cutting their hair. 

Then when the day of al-Tarwiyah comes, which is the 8th day of Dhu’l-Hijjah, the one who is doing Tamattu’ should enter ihraam for Hajj in the morning from the place where he is in Makkah. It is mustahabb for him to do the same when entering ihraam for Hajj as he did when entering ihraam for ‘Umrah, namely doing ghusl, putting on perfume and praying. He should form the intention of entering ihraam for Hajj and recite the Talbiyah, and say, “Labbayk Allaahumma Hajjan (Here I am, O Allaah, for Hajj).” 

If he fears some obstacle that may prevent him from completing his Hajj, he should stipulate a condition by saying, “If I am prevented then my exiting ihraam is where I am prevented.” If he does not fear any such obstacle then he should not make any such condition. It is mustahabb to recite the Talbiyah out loud until he starts to stone Jamarat al-‘Aqabah on the day of Eid. 

GOING TO MINA

Then the pilgrim should go out to Mina and pray Zuhr, ‘Asr, Maghrib, ‘Isha’ and Fajr there, shortening the prayers but not joining them, because the Prophet (peace and blessings of Allaah be upon him) used to shorten his prayers in Mina but he did not join them. Shortening the prayers means making the four-rak’ah prayers two raka’ahs. The people of Makkah and others should shorten their prayers in Mina, ‘Arafah and Muzdalifah because the Prophet (peace and blessings of Allaah be upon him) used to lead the people in prayer during the Farewell Pilgrimage and there were people from Makkah with him, but he did not tell them to offer their prayers in full. If it had been obligatory for them to do so, he would have told them to do so as he did on the day of the Conquest of Makkah. But since the city has spread and incorporated Mina so that it is like one of the quarters of Makkah, then the people of Makkah should not shorten their prayers there.  

GOING TO ‘ARAFAH

When the sun rises on the day of ‘Arafah, the pilgrim travels from Mina to ‘Arafah and stops in Namirah until the time of Zuhr (Namirah is a place just before ‘Arafah), if he can do so. If he cannot do it, it does not matter because staying in Namirah is Sunnah but it is not obligatory. When the sun passes its zenith (i.e., when the time for Zuhr prayer begins), he should pray Zuhr and ‘Asr, two rak’ahs each, and join them together at the time of Zuhr, as the Prophet (peace and blessings of Allaah be upon him) did, so as to leave a lot of time for standing and making du’aa’. 

Then after the prayer he should devote his time to making dhikr and du’aa’ and beseeching Allaah, and praying as he likes, raising his hands and facing the qiblah even if the mountain of ‘Arafah is behind him, because the Sunnah is to face the qiblah, not the mountain. The Prophet (peace and blessings of Allaah be upon him) stood by the mountain and said, “I am standing here, but all of ‘Arafah is the place of standing.” 

Most of the Prophet’s du’aa’ in that great place of standing was: “Laa ilaaha ill-Allaah wahdahu laa shareeka lah, lahu’l-mulk, wa lahu’l-hamd, wa huwa ‘ala kulli shay’in qadeer (There is no god but Allaah alone, with no partner or associate; His is the Dominion, all praise is due to Him, and He is able to do all things).” 

If the pilgrim gets tired and wants to have a break by talking to his companions about useful things or by reading from some useful books, especially things that have to do with the generosity and great bounty of Allaah, in order to increase his hopes on that day, this is good.  Then he can go back to beseeching Allaah and praying to Him. He should strive to make the most of the end of the day by making du’aa’. The best of du’aa’ is du’aa’ made on the day of ‘Arafah. 

GOING TO MUZDALIFAH

When the sun sets, the pilgrim should go to Muzdalifah. When he reaches there, he should pray Maghrib and ‘Isha’ with one adhaan and two iqaamahs. If he fears that he will not reach Muzdalifah before midnight, he should pray on the way, because it is not permissible to delay ‘Isha’ prayer until after midnight. 

He should stay overnight in Muzdalifah, then when dawn comes he should pray Fajr early, with the adhaan and iqaamah, and then head for al-Mash’ar al-Haraam (which is the site of the mosque in Muzdalifah) and proclaim the oneness and greatness of Allaah (by saying Laa ilaaha ill-Allaah and Allaahu akbar), and making du’aa’ as he likes, until it has become very light (i.e., when the light of day appears before the sun has actually risen). If it is not easy for him to go to al-Mash’ar al-Haraam, he should make du’aa’ where he is, because the Prophet (peace and blessings of Allaah be upon him) stood there and all of Muzdalifah is the place of standing. When he is reciting dhikr and making du’aa’ he should face the qiblah and raise his hands. 

GOING TO MINA

When it has become very light, before the sun rises, he should go to Mina and hasten through Wadi Mahsar (which is a valley between Muzdalifah and Mina). When he reaches Mina he should stone Jamarat al-‘Aqabah, which is the last one that is closest to Makkah, throwing seven pebbles one after another, each of which should be approximately the size of a fava bean, saying “Allaahu akbar” with each throw. (The Sunnah when stoning Jamarat al-‘Aqabah is to face the Jamarah with Makkah to one’s left and Mina to one one’s right). When he has finished this stoning, he should slaughter his sacrificial animal, then shave his head or cut his hair if he is male; women should cut the length of a fingertip from their hair. This is the first stage of exiting ihraam, in which it becomes permissible to do everything except have intercourse with one’s wife. Then the pilgrim should go back to Makkah and do tawaaf and saa’i for Hajj. Then comes the second stage of exiting ihraam, after which everything becomes permissible which was forbidden whilst in ihraam. 

The Sunnah is to put on perfume when one wants to go to Makkah to do tawaaf after stoning the jamarat and shaving one’s head, because ‘Aa’ishah (may Allaah be pleased with her) said: “I used to apply perfume to the Prophet (peace and blessings of Allaah be upon him) before he entered ihraam and when he exited ihraam, before he circumambulated the House.” Narrated by al-Bukhaari, 1539; Muslim, 1189. 

Then after tawaaf and saa’i, he should go back to Mina and stay there for two night, the 11th and 12th of Dhu’l-Hijjah, and stone the three jamarats during those two days, when the sun has passed its zenith. It is better for him to go to the jamarats walking, but if he rides that is acceptable. He should stone the first jamarah, which is the one that is furthest away from Makkah and next to Masjid al-Kheef, with seven pebbles, one after another, and say “Allaahu akbar” after each throw. Then he should go forward a little and say a lengthy du’aa’, saying whatever he likes. If it is too difficult for him to stand for a long time and make du’aa’, he should say whatever is easy for him, even if it is only a little, so that he will have done the Sunnah. 

Then he should stone the middle jamarah with seven pebbles, one after another, saying “Allaahu akbar” with every throw. Then he should move to his left and stand facing the qiblah, raising his hands, and offer a lengthy du’aa’ if he can. Otherwise he should stand for as long as he can. He should not omit to stand and make du’aa’ because it is Sunnah. Many people neglect that because of ignorance or because they take the matter lightly. The more the Sunnah is neglected the more important it becomes to do it and spread it among the people, lest it be abandoned and die out. 

Then he should stone Jamarat al-‘Aqabah with seven pebbles, one after another, saying “Allaahu akbar” with each throw, then he should go away and not offer a du’aa’ after that. 

When he has completed the stoning of the Jamaraat on the 12th day of Dhu’l-Hijjah, if he wants he may hasten and leave Mina, and if he wants he may delay his departure and stay there for another night, the night of the 13th, and stone the three Jamaraat after noon as he did before.

It is better to delay, but it is not obligatory unless the sun has set on the 12th and he is still in Mina, in which case it is obligatory to stay until one has stoned the three Jamaraat after noon on the following day. But if the sun sets on the 12th and he is still in Mina but not by choice, such as if he had already started out and boarded his means of transportation, but got delayed because of crowded conditions and traffic jams etc., then he is not obliged to stay there, because the delay until sunset was not by his choice. 

When the pilgrim wants to leave Makkah and go back to his country, he should not leave until he has performed the farewell tawaaf (tawaaf al-wadaa’), because the Prophet (peace and blessings of Allaah be upon him) said: “No one should leave until the last thing that he does is (tawaaf) around the House.” Narrated by Muslim, 1327). According to another version, he told the people that the last thing they should do was (tawaaf) around the house, but he made an exception for women who were menstruating. Narrated by al-Bukhaari, 1755; Muslim, 1328. 

Women who are menstruating or bleeding following childbirth do not have to do the farewell tawaaf; neither should they stand by the door of al-Masjid al-Haraam to bid farewell, because that was not narrated from the Prophet (peace and blessings of Allaah be upon him). 

The last thing the pilgrim should do when he wants to leave is to circumambulate the House. If after the farewell tawaaf he stays and waits for his companions or to load his luggage or to buy something he needs on the way, there is nothing wrong with that, and he does not have to repeat the tawaaf, unless he intends to delay his journey, such as if he intended to travel at the beginning of the day and he did the farewell tawaaf, then he delays his travelling until the end of the day, for example; in this case he has to repeat the tawaaf so that it will be the last thing he does in Makkah. 

Note: 

The pilgrim who enters ihraam for Hajj or ‘Umrah has to do the following: 

1-     He has to adhere to that which Allaah has enjoined of religious laws, such as praying on time in congregation.

2-     He has to avoid all that Allaah has forbidden of obscene and immoral speech and sin, because Allaah says (interpretation of the meaning):

“So whosoever intends to perform Hajj therein (by assuming Ihraam), then he should not have sexual relations (with his wife), nor commit sin, nor dispute unjustly during the Hajj”

[al-Baqarah 2:197]

3-     He should avoid annoying the Muslims with his words or actions, at the holy sites and elsewhere.

4-     He should avoid all things that are forbidden when in ihraam:

  1. So he should not cut anything from his hair or nails, but removing thorns and the like is fine, even if that results in some bleeding.

  2. He should not apply perfume after entering ihraam, either to his body, his clothes, his food or his drink. He should not wash with perfumed soap either. But if any traces of perfume remain from that which he put on before entering ihraam, that does not matter.

  3. He should not hunt.

  4. He should not have intercourse with his wife.

  5. He should not touch her with desire or kiss her etc.

  6. He should not enter into a marriage contract for himself or arrange a marriage for anyone else, or propose marriage to a woman for himself or on behalf of another.

  7. He should not wear gloves, but wrapping one’s hands with a piece of cloth does not matter.  

These seven prohibitions apply equally to men and women. 

The following apply only to men: 

–         Men should not cover their heads with something that stays on the head. Shading their heads with umbrellas, car roofs and tents, and carrying mats etc. (on one’s head, when moving them from one place to another), is acceptable.

–         They should not wear shirts, turbans, burnouses, pants or leather slippers, unless someone cannot find an izar (waist wrapper), in which case he may wear pants; and if he cannot find sandals he may wear shoes.

–         They should not wear anything that is akin to the above, such as abayas, cloaks, hats, t-shirts and the like.

–         It is permissible for men to wear sandals, rings, eyeglasses and hearing aids, and to wear wristwatches, or to put watches on strings around their necks, and to wear money belts.

–         It is permissible for them to wash with unperfumed soaps, and to scratch their heads and bodies, and if any hairs fall unintentionally as a result, there is no sin on them. 

Women should not wear niqaab, which is what they use to cover their faces, with holes cut for the eyes. They should not wear the burqa’ either. 

The Sunnah is for them to uncover their faces unless non-mahram men can see them, in which case they should cover their faces whilst in ihraam and at other times. 

See Manaasik al-Hajj wa’l-‘Umrah by al-Albaani [available in English as The Rites of Hajj and ‘Umrah, published by International Islamic Publishing House, Riyadh]; Sifat al-Hajj wa’l-‘Umrah and al-Manhaj li Mureed al-‘Umrah wa’l-Hajj by Ibn ‘Uthaymeen (may Allaah have mercy on them all).

 

OBLIGATIA DE A FACE HAJJ IMEDIAT! PENTRU CINE?

OBLIGATIA DE A FACE HAJJ IMEDIAT!

PENTRU CINE?

Alhamdulillahi Rabbil Alamin wa sallatu wa sallamu ala Rasulillah!

In acest articol:

(I)-Care sunt conditiile pentru ca Hajj-ul sa devina obligatoriu?

(II)- Este permis pentru cel ca indeplineste conditiile pentru a merge la Hajj sa amane pentru un numar de ani?

(I) CARE SUNT CONDITIILE PENTRU CA HAJJ-UL SA DEVINA OBLOGATORIU?

Invatatii Islamului (Allah sa aibe mila de ei) au stabilit conditiile pentru ca Hajj-ul sa fie obligatoriu, care daca sunt indeplinite, fac Hajj-ul obligatoriu pentru acea persoana, si fara de care, Hajj-ul nu este oblugatoriu.

Acestea sunt:

(1)- Sa fii Musulman

Aceasta conditie se aplica pentru toate actele de adorare, deoarece actele implinite de kaafirs nu sunt valide.

Conform hadeeth-ului lui  Mu’aadh, cand Profetul (sall Allahu aleyhi wa sallam) l-a trimis in Yemen a spus:”Tu vei merge la oameni dintre oamenii Cartii. Cheama-i sa marturiseasca ca nu exista alta divinitate demna de adorare in afara de Allah si ca eu sunt Mesagerul lui Allah. Daca ei ți se supun ție in asta, spune-le ca Allah le-a impus lor cinci Rugaciuni in fiecare zi si noapte. Daca ți se supun ție in asta, spune-le ca Allah le-a impus lor caritatea (zakat) sa fie luata de la bogatii lor si sa fie data saracilor.” [Convenit]

Asadar prima conditie este sa intre in Islam, si dupa ce devin Musulmani, sa implineasca Rugaciunea, sa dea zakat, sa posteasca, sa implineasca Hajj si toate datoriile Islamului.

(2) si (3)- Sa fie sanatos mintal si sa fie adult

Profetul sall Allahu aleyhi wa sallam a spus:”Stiloul este ridicat de la trei [si nu le inregistreaza faptele]: de la cel care doarme pana se trezeste; de la copil pana atinge pubertatea; si de la nebun pana isi revine.” [Abu Dawood, 4403; clasat ca saheeh de al-Albaani in Saheeh Abi Dawood.]

Asa ca, un copil nu este obligat sa implineasca Hajj, dar daca parintii lui il iau cu ei la Hajj, Hajj-ul sau este valid; copilul va avea rasplata Hajj-ului, iar parintii lui vor avea de asemenea rasplata, deoarece atunci cand o femeie a ridicat un copil si a intrebat:”Este Hajj pentru el?”, Profetul sall Allahu aleyhi wa sallam a spus:”Da, si tu vei avea rasplata.”  [Muslim]

4- Sa fie liber

Hajj-ul nu este obligatoiu pentru un sclav. Nu mai este de actualitate. 

5 – Sa fie capabil sa implineasca Hajj-ul

Allah spune:

Este o datorie a oamenilor faţă de Allah [să împlinească] Pelerinajul (Hajj) la această Casă, dacă au mijloacele pentru aceasta (daca isi permit cheltuielile).” [Aal ‘Imraan 3:97] 

Acest lucru presupune sa fie capabil atat fizic, cat si financiar.

A fi capabil fizic inseamna sa fie sanatos si sa poata indura greutatile  calatoriei catre Casa Sfanta a lui Allah.

A fi capabil din punct de vedere financiar inseamna sa aiba suficiente fonduri pentru a ajunge la Casa lui Allah si inapoi.

Comitetul de Fatwa a spus (11/30):

‘A fi capabil sa implineasca Hajj inseamna ca este sanatos fizic si are mijloace de transport pentru a ajunge la Casa cea Sfanta a lui Allah, fie cu avionul, masina sau calarind un animal, sau prin inchirierea unor astfel de mijloace, in acord cu situatia lui, si ca are suficiente provizii pentru a merge acolo si a se intoarce. Acestea trebuie sa fie din surplusul fata de ceea ce are nevoie pentru a cheltui cu cei pentru care este obligat sa-i intretina, pana cand se intoarce de la Hajj. O femeie trebuie de asemenea sa aiba un sot sau un mahram cu care sa calatoreasca la Hajj sau Umrah.’

Daca o persoana are o datorie, si nu are suficienti bani si pentru a face si Hajj si pentru a-si plati si datoria, atunci trebuie sa-si plateasca prima data datoria si nu trebuie sa mearga la Hajj (daca nu mai are bani).

Unii oameni cred ca daca ceri permisiunea de la cel caruia datorezi bani si el iti acorda permisiunea, nu este nimic rau in asta.

Nu este nicio baza pentru aceasta gandire. Noi spunem: Plateste-ti datoria, si daca ti-au mai ramas suficienti bani, mergi la Hajj, altfel, Hajj-ul nu este obligatoriu in cazul tau. 

Daca debitorul  care nu a putut merge la Hajj din cauza datoriei sale moare, atunci el Il va intalni pe Allah cu Islamul sau fiind complet, deoarece Hajj-ul nu a fost obligatoriu in cazul sau, asa cum zakat si de asemenea Hajj nu sunt obligatorii pentru cel care este sarac.

Dar daca a facut Hajj inainte de a-si plati datoria si apoi moare inainte de a se achita de datorie, atunci el este in pericol, deoarece pana si martirul este iertat pentru orice in afara de datorie.

Comitetul pentru Fatwa a fost intrebat de asemenea despre cel care are o suma de bani intr-o banca Islamica iar venitul sau provine din profitul acelor bani care îi asigura lui o viata moderata. Este el obligat sa faca Hajj folosindu-se de acel capital, stiind ca acest lucru îi va afecta venitul lunar ?

Ei au raspuns:

“Daca situatia este cea prezentata, atunci nu esti obligat sa faci Hajj, deoarece nu faci parte dintre cei care au mijloacele cerute de shari’ah pentru a face Hajj (cf. Versetului 3:97).

Si de asemenea:

El (Allah) v-a ales pe voi şi nu v-a impus în religie nici o greutate.”  [al-Hajj 22:78] “

O alta nevoie de baza este casatoria. Daca o persoana trebuie sa se insoare, atunci acest lucru are prioritate fata de Hajj, altfel, Hajj-ul este prioritar.

Asadar, a fi capabil financiar, inseamna ca acea persoana sa aiba fonduri in plus care sa-i fie suficiente pentru a implini Hajj, dupa ce si-a achitat datoriile si a avut grija de obligatiile sale impuse de shari’ah si de nevoile sale de baza.

Daca o persoana este capabila fizic si financiar sa implineasca Hajj-ul, atunci este obligat sa se grabeasca sa faca Hajj.

Daca o persoana este capabila financiar, insa nu este capabila fizic, atunci trebuie sa stabilim urmatoarele:

-Daca problema lui este ceva ce el spera ca va disparea, precum o boala care are sperante de vindecare si recuperare, atunci va trebui sa astepte pana cand Allah il va vindeca, apoi sa faca Hajj.

-Daca problema lui este una pentru care nu este speranta ca va disparea, precum o persoana cu cancer sau o persoana foarte batrana care nu poate face Hajj, atunci va trebui sa desemneze pe cineva sa faca Hajj in numele sau, iar datoria lui de a implini Hajj nu se ridica din cauza inabilitatii fizice, daca el este capabil financiar.

Dovada pentru aceasta este o relatare in al-Bukhaari (1513), cand o femeie a intrebat:”O, Mesager al lui Allah, Porunca lui Allah pentru oameni de a face Hajj a venit cand tatal meu este un om batran si nu poate sta ferm în șa. Pot eu sa fac Hajj in locul lui? El a zis:”Da”.”

Pentru ca Hajj-ul sa fie obligatoriu pentru o femeie, este essential sa aiba un mahram cu ea, si nu este permis sa calatoreasca pentru Hajj, fie ca este un Hajj obligatoriu sau naafil (voluntar), fara un mahram, deoarece Profetul sall Allahu aleihi wa sallam a spus:”Nicio femeie nu trebuie sa calatoreasca fara un mahram.” [al-Bukhaari, 1862; Muslim 1341.]

Un mahram este sotul ei sau cel cu care casatoria este interzisa din cauza legaturilor de sange, alaptare sau legaturilor rezultate  din casatorie. De asemenea este essential ca mahram sa fie un adult, sanatos mintal, deoarece scopul unui mahram este acela de a proteja femeia.

Daca femeia nu are un mahram, sau are, dar nu poate calatori cu ea, atunci ea nu este obligata sa faca Hajj.

Permisiunea sotului nu este o conditie pentru ca Hajj-ul sa fie obligatoriu pentru o femeie, din contra, ea este obligata sa faca Hajj atunci cand se intrunesc conditiile, chiar si daca sotul nu-i acorda permisiunea.

Aceasta este valabil in legatura cu Hajj-ul obligatoriu. In ce priveste Hajj-ul naafil (voluntar), Ibn al-Mundhir a relatat ca invatatii sunt in unanimitate de acord ca sotul are dreptul de a-i interzice sa faca un Hajj voluntar, deoarece drepturile sotului sunt obligatorii pentru ea si nu sunt intrecute de ceva ce nu este obligatoriu pentru ea.” [ Al-Mughni, 5/35.]

(II)- ESTE PERMIS PENTRU CEL CA INDEPLINESTE CONDITIILE PENTRU A MERGE LA HAJJ

SA AMANE PENTRU UN NUMAR DE ANI?

Daca o persoana este capabila sa faca Hajj si intruneste toate mijloacele pentru ca Hajj-ul sa fie obligatoriu pentru el, atunci trebuie sa faca Hajj imediat, si nu este permis pentru el sa amane.

Ibn Qudaamah (rh) a spus in al-Mughni

‘Daca o persoana este obligata sa faca Hajj si este capabil sa faca, el trebuie sa faca Hajj imediat si nu este permis pentru el sa amane. Aceasta este opinia lui Abu Haneefah si Maalik.”

Allah spune:

Si Hajj (pelerinajul la Makkah)  la aceasta Casa (Ka’abah) este o datorie a oamenilor faţă de Allah, dacă au mijloacele (pentru transport, provizii si rezidenta) pentru aceasta. Cât despre aceia care tăgăduiesc (neaga Hajj-ul, atunci este necredinta in Allah), atunci  Allah nu are nevoie de aceste lumi (Aalameen-oameni, jinni si tot ce exista).” [Aal ‘Imraan 3:97] 

Porunca este sa se implineasca imediat.

Si a fost relatata de Profet sall Allahu aleihi wa sallam care a spus:”Oricine doreste sa faca Hajj, sa se grabeasca sa-l faca.” [relatat de Imam Ahmad, Abu Dawood si Ibn Maajah]

Conform altei relatari:”..pentru ca ar putea sa se imbolnaveasca sau sa se confrunte cu vreo nevoie.” [Clasat ca hasan de al-Albaani in Saheeh Ibn Maajah.]

Ceea ce se intelege prin “sa se grabeasca sa-l faca (Hajj-ul)”, este ca, daca o persoana este dintre cei socotiti (adica este Musulman, adult, sanatos mintal), trebuie sa faca ceea ce este impus pentru el imediat ce devine capabil sa faca (acel lucru), si nu este permis pentru el sa amane fara nicio scuza.

Shaykh Ibn ‘Uthaymeen (rh) a fost intrebat:”Porunca de a face Hajj inseamna ca trebuie facut imediat sau poate fi facut cand are timp liber?

El a raspuns:”Opinia corecta este ca trebuie facut imediat si nu este permis pentru cel care este capabil sa mearga la Hajj la Casa cea Sfanta a lui Allah sa amane. Acelasi lucru se aplica tuturor obligatiilor impuse de shari’ah: daca nu este un timp anume sau un motiv, trebuie implinite imediat.” [Fataawa Ibn ‘Uthaymeen, 21/13]

Musulmanul trebuie sa se grabeasca sa implineasca datoria Hajj-ului atunci cand este capabil sa-l faca, deoarece el nu stie ce se poate intampla cu el daca amana, dupa cum rezulta din textele din Coran si Sunnah. [Al-Lajnah al-Daa’imah li’l-Buhooth al-‘Ilmiyyah wa’l-Ifta’, 11/17]

Si Allah stie cel mai bine!

Toate articolele din categoria D’hul Hijjah:

https://islamulpaceaeterna.wordpress.com/category/dhul-hijjah/

© ISLAMUL PACEA ETERNA, autor/deținător: CEZARINA SAIJARI, 2013-2017.

URMARESTE ISLAMUL PACEA ETERNA:

PE PAGINA DE FACEBOOK:

https://www.facebook.com/IslamulPaceaEterna/?ref=aymt_homepage_panel

PE GRUP:

https://www.facebook.com/groups/501221379946302/

INSTALEAZA APLICATIA PENTRU ANDROID SI IOS:

https://islamulpaceaeterna.wordpress.com/nou-aplicatia-islamul-pacea-eterna/

ABONEAZA-TE PRIN E-MAIL:

https://islamulpaceaeterna.wordpress.com/